Goodbye Romania

Mi-a luat ceva timp sa ma dezmeticesc si sa ma gandesc care este inceputul povestii pe meleaguri americane. Dupa mai bine de o luna si jumatate de la aterizare, m-am organizat si sunt gata de povestit.Intr-o dimineata friguroasa de februarie ne-am postat bagajele in fata blocului. Temperatura la nivelul solului -20gr. Celsius, averse sub forma de ninsoare. Imbracaminte destul de lejera ca doar plecam in Miami. Dupa douazeci de minute de asteptat intr-un frig napraznic, iata ca taxiul porneste spre aeroport. Ma gandesc ca ce era mai greu a trecut! Da’ de unde! Ajunsa in aeroport, vad fete cunoscute! Convoiul familial se gandisera sa ne faca o surpriza. M-am bucurat pe de o parte, iar pe alta m-am intristat pentru ca faceau ca despartirea sa fie si mai grea. Cu plansete din partea lor, cu zambete cimentate pe fata de la mine am facut vama. Ma gandeam ca ce a fost mai greu a trecut si asa a si fost, dar suprizele nu se termina aici.
Ca o introducere spre ce am sa povestesc mai departe, aveam escala de patru ore in Londra, timp suficient ziceam noi. Iata ca ne-am inselat. Avionul care trebuia sa decoleze din Bucuresti a avut o problema tehnica, iar reparatia a durat exact patru ore. Asa ca am pierdut zborul spre State. Tragedia nu era asa mare, am primit cazare, am primit mancare, am primit bilete de autobuz, mai greu a fost sa facem Exit de pe Heathrow. Nu stiu nene, am mai fost eu prin aeroporturi pana acum, dar labirinte nu am mai intalnit. Limba engleza ne-a fost foarte folositoare, alminteri cred ca si acum ne invarteam pe acolo.

Ne-a prins foarte bine popasul, pentru ca zborul lung nu ni s-a mai parut atat de obositor. In schimb plictiseala a fost groaznica si crunta. Pe geam nu vedeai decat ocean, castile mele nu erau bune de nimic, asa ca activitatile cele mai interesante au fost jocul de tetris (mi-am doborat orice record) si mancatul de orice ni se aducea (am ajuns cu cinci kg mai multa). Intr-un final, cand chiar credeam ca sunt la captul rabdarilor si sar din avion de plictiseala, am aterizat pe Miami International Airport.

Wow, de cand am vorbit cu primul american (nenea de la vama) mi-am spus ca am ajuns unde trebuia. Atat de prietenosi, nu vrea nimeni sa iti puna bete in roate, vor sa te ajute sa te integrezi cat mai repede in societatea lor, ce sa mai, oameni minunati. Sper ca nu e doar prima impresie!

In toata calatoria asta am realizat ca nu am fost deloc imbracata cum trebuie. Nu ma refer la partea de fashion, asta iese din discutie cand calatoresti. Ci asa, ca fapt, ca in Romania eram imbracata prea subtire, iar cand am ajuns in Miami am realizat ca eram singura fata in cizme printre toti slapii din lume. Plovarul ma facea sa par ca sunt venita de la Polul Nord, dar in Romania ma facea sa tremur din toate incheieturile. Blugii erau prea grosi pentru zapuseala din Miami, oricum pe scurt aiurea de tot si ma gandesc ca oricare ar fi outfit -ul meu, nu aveam, oricum, cum sa impac si capra si varza. Misiune imposibila!

Daca cu imbracatul am dat gres, macar ma multumesc cu faptul ca am trait cea mai lunga zi din viata mea. Plecata de la 11(ora locala) din Londra si ajunsa in Miami la 15 (ora locala), am avut timp si de o mica calatorie cu masina prietenului nostru din Miami prin oras(e). (o sa va spun eu in alt post de ce am pus eu e-ul in paranteza). Calatoria a fost foarte derutanta, sa mergi si sa nu recunosti nimic, sa nu te poti orienta in spatiu, sa nu cunosti nicio cladire, cel putin ciudat dar interesant in acelasi timp.

La finalul celei mai lungi zile din viata mea am ajuns la Patty, gazda noastra pentru o luna in America pe care am gasit-o pe Airbnb, stiti ca v-am povestit intr-un post mai vechi de acest site minunat prin care iti poti gasi cazare in regim hotelier.

Cam atat pentru inceput. Imi odihnesc degetele de atata scris, dupa care revin si cu alte povesti!

4 thoughts on “Goodbye Romania

  1. Alina says:

    Ai un stil superb de a povesti si trebuie sa recunosc faptul ca se vede back-ground-ul :) .
    Am gasit de curand blogul tau si ti-l citesc cu nesat.
    Noi suntem inca in Romania si asteptam interviul (aprilie). Dupa interviu (de acre speram sa trecem cu succes) , tot in Florida vom ajunge si va vom lua ca exemplu pentru ca ne regasim in voi (mai putin in faptul ca noi vom avea o chestie mica, inca purtatoare de pampers, dupa noi :) )
    Ma bucur ca te-ai integrat si ca ti-ai gasit si un prim job la Macy’s. Fug sa citesc sa vad ce s-a mai intamplat… ca am multe de recuperat.

    Esti minunata!

  2. Multumesc Alina pentru cuvintele tale frumoase. Incerc sa fiu cat mai constanta in postari si sa scriu lucruri care cred eu ca ii intereseaza pe oameni, insa fara a imi expune viata personala prea mult. Dificil, nu?
    In ceea ce priveste interviul, sunt sigura ca o sa îl treceti cu bine. Țin pumnii si poate păstrăm legătura aici pe blog deocamdată. Va așteptăm si la o cafea in Miami dacă asta este alegerea voastra! Mult succes!

  3. Alina says:

    Multumim frumos.
    Cuvintele spuse chiar le-am simitit si nu au fost aruncate doar ca sa atrag atentia. Experienta voastra ma ajuta sa inteleg mentalitatea oamenilor care pleaca si motivele pentru care pleaca.

    Cu mare placere ne putem vedea la o cafea – si nu numai -. Noi vom merge in zona Tampa/Clearwater/St. Petersburg sau unde ne vor atrage “plajele” din zona aceea. Avem prieteni acolo care ne vor ajuta sa luam startul.
    Vroiam sa te intreb mai multe despre jobul pe care il ai – desigur, daca se poate – pentru ca am realizat ca ar putea fi un start si pentru mine. Pot sa-ti dau mesaj pe privat?

    Pe cand un nou post pe blog?
    Multumiri,
    Alina

  4. Alina, imi poti trimite un mesaj privat, cum sa nu! Cel mai rapid este sa imi dai un mesaj pe contul de facebook al blogului. Am timp mai mult sa intru acolo…stii cum e …stai in autobuz si raspunzi la oameni inapoi…pe blog intru mai rar sa raspund. Din pacate saptamanile acestea nu sunt tocmai libera. Lucrez la un proiect important in viata mea! Dar asta este o alta poveste!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.