West Palm Beach and I’m in love

Duminica trecuta aveam planificat sa mergem la shopping-uit cu prietenul nostru. Dar stiti cum se zice… socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Chiar pe ultima suta de metrii planul s-a dat peste cap si bine a facut. Caci urma sa avem parte de o zi minunata pe care imi pare bine ca nu am petrecut-o la mall (da, mi-a parut bine, prietenii stiu de ce!) pentru ca al meu hobby a venit cu ideea sa facem o plimbare prin West Palm Beach. O my god….

Drumul pe autostrada a durat in jur de o ora, timp in care Europa Fm ne-a tinut companie. Indicatorul ne face semn ca urmatorul exit este pentru destinatia noastra. Mai fusesem o singura data in acest oras, dar nu apucam sa il vizitam, am trecut doar in trecere. Si atunci mi s-a parut de vis, incat am zis ca visul meu este sa ma mut acolo, dar acum cu atat mai mult. Apropo, daca vreti sa cititi si postul mai vechi…click aici! Cum virezi dreapta si urmezi exit-ul de pe autostrada, te izbeste un peisaj de vis. Un oras incantator isi face prezenta. Postul asta va fi plin de poze…nu pot sa ma abtin. Este prea frumos incat sa nu impartasesc cu voi acest peisaj.

Cum nu a existat niciun plan cu ce sa facem, totul a fost spontan, am zis ca prima destinatie sa fie plaja. Pentru a ajunge la plaja, a trebuit sa trecem intercostalul. Si trebuie sa ma repet …ce priveliste. De vis! Pe intercostal ni se arata “o parcare” imensa de yacht-uri. Dupa ce treci podul intercostal, te izbeste alt peisaj. O strada plina de palmieri, iar pe parti cladiri care mai de care mai frumoase…din cate am observat numai sedii de companii. Este timpul, insa, sa parcam masina si sa facem o plimbare pe jos. Oceanul ni se arata in toate splendoarea lui. Primul lucru ce imi sare in ochi….valuri imense la ocean. Zic …numai bine sa vad surferi…insa privirea imi este imediat captata de doua steaguri – cel rosu si cel albastru. Surfingul interzis, inotul interzis! Bine macar ca il putem privi.

La ocean oameni frumosi, linistiti…nicio harmalaie, nicio activitate galagioasa. Asa lume buna demult nu mi-a mai fost vazut sa vad. Cupluri ca si noi ce se plimbau pe faleza, batrani ce stateau pe o bancuta si priveau apa, grupuri de tineri ce se duceau la distractie..totul intr-o armonie totala. Nisipul nu l-am simtit, sa vad cat de fin era…mi-a fost mila de mocasinii din piele intoarsa. Data viitoare…si iata ca am gasit motiv sa ma intorc, in caz ca imi trebuia vre’unul.

Nici apa nu a ramas nepozata, odata cu oamenii ce mi s-au parut interesanti. Asa ca iar va las cu un set de fotografii. Insa povestea merge mai departe.

Dupa ce briza ne-a cam zburlit parul, am zis ca este vremea sa ne facem pierduti pe stradutele din jur. Case superbe, garduri inalte si verzi, flori cat cuprinde..o spelndoare. Si ceea ce vedeam era doar inceputul. Nici nu stiam ce ne asteapta in continuare. Plimbandu-ne asa, am nimerit pe o strada plina de magazine de lux. Salvatore Ferragamo, Chanel, Hermes, Ralph Lauren (asta era printe brandurile ce totusi ti le mai poti permite, daca insisti) si cate si mai cate alte branduri…toate de lux. Ce mi-au vazut ochii in vitrine…nu am intrat inauntru, din doua motive simple…unul ca eu nu sunt targetul lor si ce sens are, iar al doilea, foarte pertinent, era duminica si magazinele erau inchise. Simplu, nu? Strada aceasta imi dadea impresia ca ma aflu in Paris, deci nu am vizitat Parisul niciodata. Atat de frumos, atat de curat, lume atat de buna…un vis frumos. Cladirile erau construite cu gradini interioare, asa ca ne-am abatut si pe acolo, din dorinta de a descoperi cat mai mult. Si mare ne-a fost surprinderea cand am am descoperit in aceste gradini superbe opera de arta a unui print roman. Sclupturi din bronz realizate de Printul Monyo de Romania. La momentul acela nu am stiut cine este acest print uitat al Romaniei, insa imediat ce am ajuns acasa am cautat mai multe informatii. Printul Monyo Mihailescu-Nasturel Herescu este ultimul descendent al familiei voievodale Matei Basarab si Mihai Viteazul. Nascut si crescut in Bucuresti, a studiat inginerie mecanica la Universitatea Politehnica dupa care la Paris (Sorbonne) si-a luat doctoratul. Cand comunistii au venit la putere, toata averea familiala le-a fost confiscata, asa ca familia a cerut azi politic in US. Insa printul a ramas sa lupte impotriva sistemului. Ascuns in munti, ranit de gloante; in cele din urma a fost prins si inchis, sentinta fiind pe 71 ani. Tatal lui cu ajutorul Natiunilor Unite a reusit sa il elibereze si sa-l aduca in Florida ca si refugiat politic. Viata si oamenii ce i-a intalnit aici l-au facut ca viata sa si-o indrepte spre arta, axandu-se pe sclupturi in bronz, sclupturi ce au fost expuse in toata lumea, inclusiv International Art Guild cat si Architectural Digest. Pentru ca sangele apa nu se face, dar si pentru ca sclupturile lui sunt foarte frumoase, am sa fac o galerie foto speciala numai cu ele.

Dar pentru ca si acea strada merita vazuta, va mai adaug niste poze ce mie mi-au placut.

Dupa aceasta plimare placuta am plecat sa ne cautam masina. Incepuse sa ne fie foame. In drum spre masina am vazut primaria (foarte frumoasa), cat si alte cladiri pe care nu vi le mai aduc acum in discutie, si asa m-am lungit mult si inca nu am terminat de povestit. Mult a fost, dar nu putin a mai ramas. Ne-am suit in masina si am plecat spre centru, loc plin de restautante, magazine si iar lume buna. Am luat si noi loc intr-unul din restaurante (grea alegere, fiind prea multe) si ne-am bucurat de privelistea frumoasa ce o aveam – fantani arteziene, palmieri si voie buna. Dupa ce foamea ne-a fost satisfacuta, am plecat intr-o alta plimbare prin centru lor – nu mare, dar frumos. Aici am dat de Barnes&Noble – cel mai cunoscut magazin de carti din Florida, daca nu din toata America. M-am indragostit instant de el (magazinul). Multe carti de la beletristica, la carti de bucate, Audiobook-uri, carti de specialitate (de toate domeniile), Starbucks inauntru..o minunatie. Chiar demult voiam sa imi cumpar o carte in limba engleza…acum am avut ocazia. Abia astept sa incep sa o citesc, insa trebuie sa o termin pe cea inceputa.

Inchei aceasta poveste prin a va mai spune decat ca drumul de ¬†intoarcere nu l-am mai facut pe autostrada ci pe strada de langa ocean, dar atat de aproape de ocean, ca puteai simti briza prin geamul deschis al masinii. De-a lungul acestei strazi…case dar ce case…palate de milioane de dolari, cu yacht-ri de alte milioane de dolari dock-ate langa. Dar pana la urma nici nu este de mirare, West Palm Beach este un oras de oameni bogati.

Si inchei prin a pune ultima galerie foto – din centrul orasului.

Noapte buna dupa aceasta lunga poveste! Eu una ma duc la culcare, nu stiu de voi!

7 thoughts on “West Palm Beach and I’m in love

  1. adina says:

    aici ai fost: Panama City Beach, Florida? uite ce am gasit pe ziare.com:Panama City Beach este unul dintre cele mai ieftine destinatii de calatorie din SUA. Mancarea si bautura au preturi mult mai mici comparativ cu marile orase.

    Poti practica o sumedenie de activitati in Panama City Beach. In plus, locul este intesat de baruri si restaurante. Aici se organizeaza petreceri pe plaja si unele grupuri obisnuiesc sa inchirieze case pentru a-si organiza propriile petreceri.

    Zonele cu hoteluri sunt sigure, iar autoritatile fac tot ceea ce este posibil pentru a-i proteja pe inotatori. Folosesc steaguri si indicatoare pentru a-i avertiza in legatura cu schimbarile bruste de vreme.”

  2. Nu Adina, plaja de care spui tu este in Florida dar la Golful Mexic. Plaja de care povestesc se numeste exact West Palm Beach – ce este situata la Oceanul Atlantic.

  3. Ovy says:

    Foarte frumos! Abia astept sa-l vedem si noi. :-) Nu am stiut de acest print si povestea lui si simt o frustrare cand vad ca la noi nu se promoveaza romani care au realizat ceva, au schimbat istoria, legi, etc.. Dar noh, am mai multe frustrari de care sper sa scap in curand :-). Mai un pic…

  4. Cand ajungeti mai exact? Daca vrei imi poti lasa un mesaj privat pe pagina de facebook a blogului. Sunteti atat de aproape de noi incat trebuie sa ne vedem!

  5. Ana says:

    Uau cat de frumos! Astazi ti-am descoperit blogul si nu l-am mai lasat din citit. E minunat ca ai putut scrie despre toata aceasta experienta. Ne-ai mai ridicat doza de optimism (noi avem interviul in octombrie) Sper sa reusim si noi sa ajungem acolo cat mai curand. Multumim mult pentru scrierile tale si mult spor la cat mai multe experiente placute relatate si aici.

  6. Mult succes la interviu Ana. Si iti multumesc pentru aprecieri! Ma bucura tare sa vad ca timpul petrecut pentru a mentine acest blog ajuta pe cineva. Asta ma face sa nu renunt la el!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *