Visit from my parents

A sosit si acest moment, moment in care parintii in sfarsit pasesc pe pamant american. Mi-a luat destul de mult sa ii conving, insa pana la urma am reusit. Aceasta a fost si unul din motivele pentru care mi-am dorit sa ma mut in America. Am vrut sa le dau parintilor posibilitatea de a vedea lumea, ce-i drept, doar o mica parte din ea, insa tot e mai bine decat deloc. Ei nici macar nu au visat vreodata vor sa puna piciorul pe pamant american. Cateodata nici nu visezi ce viata iti poate oferi.

La sfarsitul lunii martie ne-am prezentat la aeroport sa ii luam. Am aranjat totul pentru ei, astfel incat sa nu calatoreasca singuri, mai ales fiind prima data. Au avut romani ce i-au insotit atat la dus cat si la intors. Asta i-a ajutat tare mult pe ai mei sa depaseasca emotia drumului lung, al zborului, al mersului in necunoscut, traversatul oceanului, al schimbatului avioanelor.

Experienta cu avionul a fost jumatate si jumatate. Unul din parinti a fost tare incantat de zbor, celalalt mai putin, s-a simtit zguduit tot drumul. Insa nimic grav, nu au avut panica, nu le-a venit sa vomite, doar putin incomfort din cauza turbulentelor.

Ceea ce ma bucur tare mult in privinta zborului, asa cum spuneam, a fost faptul ca au fost insotiti. La intoarcerea in Romania, compania de zbor a avut ceva probleme si au pierdut conectia din Londra, ceea ce a facut sa petreaca peste 9 ore in aeroportul din Londra. Fara ca cineva sa ii ajute, sa isi comande o apa si un sandwich, sa le traduca ce se intampla, sa ii ghideze la alta poarta de imbarcare, le-ar fi fost tare greu si calatoria ar fi devenit foarte stresanta. Mai ales in situatii de acestea, cand planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Si nici roamingul nu a vrut sa le mearga, desi in Romania setasem totul pentru acest lucru.

Au fost oaspetii nostrii ceva un pic mai mult de doua luni de zile, timp in care sper eu ca nu s-au plictisit. Ei asa au zis, ca nu, ca i-am tinut ocupati, insa prin faptul ca nu puteau parasii casa cat noi eram la munca, am putine semne de intrebare daca s-or fi plictisit ori ba. Pentru cei ce se intreaba de ce nu plecau la plimbare in timpul acesta, am sa le spun ca aici distantele din sudul Floridei sunt atat de mari, incat fara masina nu te poti duce nici o paine sa iei. Iti trebuie masina peste tot, transportul in comun fiind aproape inexistent.

In timpul saptamanii cat noi eram la munca, ei si-au facut de lucru prin casa sau pe langa casa. Ne-au ajutat cu multe lucruri gospodaresti si au facut plimbari prin comunitatea in care locuim. Desi avem doua piscine, una chiar la un minut de mers pe jos, mi se pare ca prea putin s-au bucurat de acest privilegiu.

In schimb s-au bucurat tare mult de casa nostra. Le-a placut ca stam intr-un loc frumos, de o liniste deplina, ca nu aud trafic, ca vecinii sunt tare prietenosi si ca fiecare se respecta pe fiecare. Ba mai mult de atat, fiecare vecin a incercat sa intre in vorba cu ei, dar spre dezamagirea tuturor, bariera de limba nu prea le-a permis sa comunice eficient. Comunicarea s-a redus, incet incet, doar la facutul din mana sau la un salut cu mana in sus. Au mai invatat ei pe ici pe colo, cate un cuvant: un hello, un no english, water, chicken si cam atat. :)

Cum tot mai aveam proiecte neterminate cu casa, faptul ca ei s-au oferit sa ne ajute a fost extraordinar. Multe din proiectele de pe lista de asteptare au vazut lumina zilei. Au curatat tot asfaltul cu apa cu presiune (tatalui mei i-a placut la maxim masinaria de apa pe presiune), au curatat si vopsit gardul in spatele casei, au indepartat toata iarba si buruiana de pe proprietatea nostra, pentru a pregati terenul de gazon, au ajutat la punerea gazonului, au ajutat la vopsitul casei pe extrior, au udat in fiecare dimineata toate plantele si toti pomii, au ajutat la plantarea de noi plante pe langa casa. Mama m-a ajutat mult cu munca prin casa, la calcat, la spalat vase, la curatenie in casa. Ce sa mai, astea doua luni cat au stat la noi, ne-au ajutat atat de mult.

In weekenduri insa, alta poveste. Nimeni nu mai statea in casa. Ii suiam pe toti in masina si la plimbare cu totii. Prima vizita a fost in Miami. I-am dus sa vada zgarie norii, sa ii plimbam prin Downtown si am luat brunch la unul din locurile nostre preferate din Brickell Miami, unde practic i-am obligat sa isi comande oua posate (se mai numesc si oua Romanesti), pentru a experimenta un nou mod, mai sanatos, de a savura oua.

Apropo de mancare, i-am dus de asemenea, sa incerce stake, fructe de mare, celebrii burgeri americani, mancare mexicana, bucataria japoneza, i-am dus sa experimenteze degustatul vinurilor, culminand cu faptul ca am poposit la celebrul restaurant a lui Borcea din Miami (care nu e tocmai in Miami, e mai precis in Hollywood, FL) unde si-au satisfacut pofta de mici si bere, ca la mama acasa.

Revenind la locuri vizitate, i-am mai dus prin Fort Lauderdale Beach, prin Las Olas (celebra strada din Fort Lauderdale, plina cu restaurante si magazine de arta), prin West Palm Beach, Miami Beach, Boca Raton, i-am dus in Naples sa vada Golful Mexic. Intr-una din zile am decis ca e cazul sa puna si piciorul in ocean, asa ca am organizat o zi la plaja, pe una din multele plaje floridiene. S-au plimbat cu taxiul de apa, i-am dus prin magazinele nostre preferate, ne-am plimbat cu totii pe faleza, i-am dus sa vada cum se pescuieste in ocean. Si totul a culminat cu o vacanta in vacanta, daca pot spune asa.

Le-am facut o surpriza si am cumparat pentru toti o croaziera de cateva zile in Bahamas, in care sa se poate bucura de serviciile de cinci stele de pe vapor, de apa turqouise din Bahamas, de nenumaratele feluri de mancare de pe vas, de piscina si jacuzzi si de insula virgina a Norvegian Cruise Line. Au fost nemaipomeniti de incantati de vapor. Mamei ii placea sa se uite pe geam si sa vada valurile, li se parea asa de neimaginat un vapor in mijlocul marii,unde cat vedeai cu ochii era numai apa. Si totusi sa fii pe un vapor asa de mare, care are de toate.

Impresiile lor despre America? Au fost tare uimiti de fapul ca toate masinile sunt noi si toate sunt curate. Nu vedeai pic de mizerie pe ele. Strazile erau curate tot timpul, iarba tunsa la nivel, totul ingrijit si organizat. Li s-a mai parut ca americanii nu mananca mult. Ha ha ha! Asta datorita faptului, poate, ca i-am tinut in tot acest timp, numai pe mancare sanatoasa, salate, foarte putina carne (si totusi pentru mine prea multa), pe retete nemai-intalnite la ei (cuscus, dovleac in mancare, quinoa, avocado si nu-mi mai vin acum in minte de ce au mai ramas ei impresionati asupra mancarurilor). In privinta oamenilor, li s-au parut tare politicosi, prietenosi si muncitori. Au simtit ca americanii abordeaza viata dintr-o alta perspectiva. Ca se bucura mai mult de viata, ca sunt mai activi, ca nu conteaza ce varsta ai, viata nu sta in loc, te bucuri de ea, te duci la restaurant, joci la cazino, te duci la cumparaturi, alergi…etc.

Si fiind unul din subiectele mele preferate, nu am cum sa nu il mentionez. I-am dus si la shopping. Atat mie cat si mamei ne place la nebunie aceasta activitate. Lui tata, mai putin, insa nu a avut incotro :). Una din sambetele petrecute impreuna a fost dedicata in totalitate unuia din cele mai mari mall-uri din America. Atat de mare, incat se poate vedea din satelit. Preferatele lor, in materie de magazine, au fost Gap si Old Navy. Pe tata l-am intolit si cu cateva tricouri de la Perry Ellis, asa ceva mai clasic, pe gustul lor. Un alt magazin ce le-a placut, a fost Walmart. Cred ca si-au facut toata garderopa de vara din acest magazin. Tricouri, pantaloni scurti, maieuri, slapi, rochii, cat si mici cadouri pentru cei dragi, la intoarcere.

Nimerindu-se ca in in perioada cat au stat la noi sa fie si Pastele, au viziat si biserica romaneasca, ne-au cunoscut prietenii, am facut peteceri cu ei acasa, cu gratar, voie buna si cu voiosie romaneasca.

Sper din tot sufletul ca au pleacat de la noi cu amintiri placute si ca se vor reintoarce intr-o zi sa ne reviziteze.

Pana atunci, tinem aproape cu ajutorul interntului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2 thoughts on “Visit from my parents

  1. Cosmin7 says:

    Foarte interesante articolele, “am sorbit” tot blogul. Sper sa nu te opresti din scris!

  2. Buna Adrian si bine si venit Pe blog. Am sa incerc sa tot scriu. Numai inspiratie sa am!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *