To have or not to have the visa…

Ziua cea mare a sosit! Este timpul sa ne prezentam la ambasada pentru interviul final, dar decisiv. Acum e acum! Ori obtinem viza, ori visul se opreste aici.Este o zi foarte friguroasa si pe langa asta nici nu sunt in cea mai buna stare, din punct de vedere al sanatatii. De o saptamana sunt in concediu medical, cu probleme locomotorii. Pe scurt, pot merge doar intr-un picior. Dar, in fine, chiar si asa, ajung in fata ambasadei. De aici suntem condusi in curtea ambasadei.

Ni se face controlul de securitate, dupa care ajungem  in cladirea cu ghisee. Suntem chemati foarte repede la unul din chisee, predam toate actele (care fie vorba intre noi erau controlate de mii de ori, aranjate pe caprarii) doamnei de la chiseu. Imediat suntem chemati la casierie sa platim viza (ne-au cam indoit cu asta), ni se iau amprentele si apoi
“silentio stampa”.

Asteptarea ma omoara. Deja simt o oarecare emotie. Ma gansesc..de ce dureaza atat de mult? Oare ceva nu este in ordine cu dosarul nostru? Dar de ce nu ne mai chiama odata? Emotiile cresc cu fiecare secunda care trece.

Nu stiu cat a fost asteptarea, 30 min, poate 45 min – nu m-am uitat pe ceas. Cand aud in boxe: dl. si dna. X la chiseul 11. Wow, zic…asta este. Acum este acum! La chiseu ne astepta un consul tanar ce avea pe fata un mare zambet. Au urmat cateva intrebari (in romana) de genul: In ce stat vrem sa ne stabilim, daca ne-am interesat de statul Florida, ce vrem sa muncim acolo….oricum eu zic ca erau niste intrebari pertinente. Dupa care auzim cuvintele magice: Viza dvs. a fost acceptata. Atat de usor a fost? Pai ma asteptam la ceva mai greu.

Impresia pe care mi-a facut-o primul american cu care am stat de vorba in viata mea, a fost accea ca ei nu sunt stresati la locul de munca. Privesc munca cu foarte mare respect si isi fac meseria exemplar, dupa niste sabloane pe care le respecta tot timpul. Adica nu eram eu prima persoana intervievata din ziua respectiva si totusi, m-am simtit ca si cum intreba pentru prima oara chestiile enumerate mai sus. Si asta mi-a placut, m-am simtit importanta.

Acum pasaportul meu are o foaie foarte interesanta…rezidenta permanenta pe teritoriul Statelor Unite.

Cool, don’t you think?

4 thoughts on “To have or not to have the visa…

  1. Valentin says:

    Hmm, ce repede a trecut timpul …. parca mai ieri ati fost la ambasada si eu va citeam postarea cu interviul reusit pe nerasuflate !

  2. Semida says:

    Daa… ce simplu pare totul ,dar emotii tot avem…si noi cat ne dorim!

  3. Semida….cand iti doresti ceva cu adevarat, are sa ti se intample. Da-i tot înainte.

  4. Semida says:

    Multumesc de incurajare…ne dorim foarte mult…avem atatea ganduri si atatea intrebari …,dar speranta moare ultima… sti cum se zice poate intr-o zi vom vedea visul cu ochii…deocamdata savurez fiecare cuvint scris de tine …ai talent esti o oratoare inascuta!!! Asteptam noutati…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.