The true experience of living in another country! Part 4

Numai, atat! Ma tot chinui ca urmatorul post sa fie despre mini vacanta pe care am avuto anul acesta de ziua mea, dar credeti-ma ca nu este atat de simplu; din simplul motiv ca vreau ca acesta sa fie un filmulet la care trebuie sa muncesc de una singura. Si cred ca v-ati prins ca nu sunt o mega cunoscatoare in ale calculatoarelor. Eee, si fiind eu asa nervoasa si chinuindu-ma atat de mult, m-am gandit ca in locul postului cu filmuletul sa va mai dezvalui inca o poveste despre o romanca ce traieste in Emiratele Arabe Unite, pentru ca ea mi se pare minunata, interesanta si pentru ca intotdeauna am admirat-o, ca sa nu mai vorbesc de cat de mult imi place povestea ei. Este vorba de colega mea de liceu care dupa terminarea facultatii a decis sa plece din tara ca si flight attendant . Ce i-a rezervat viitorul? Cititi mai jos!

Am reusit sa plec din tara la varsta de 23 de ani fara nici o parere de rau, inhibitie, frica sau second thoughts, doar asta mi-am dorit toata viata! Inca de cand eram mica mi s-a cultivat imaginea cu strainatatea si viata ideala. Aveam multe rude plecate si cand veneau in Romania ne mai scapau niste haine second hand, dulciuri si erau plini de povesti de succes din care reiesea ca produsele din afara sunt mult mai bune, conditiile de trai excelente, iti poti permite cel putin o vacanta pe an, etc. Viata mea era una normala in linii mari, terminasem facultatea de Asistenta Sociala din care nu ramasesem decat cu practica-la un moment dat mergeam cu asistentii sociali practicanti din usa-n usa la “cazurile sociale”, rromi cu 10 copii care traiau din ajutoul social de la stat sau o organizatie non-guvernamentala care se ocupa cu cazurile de trafic uman, fete atat de tinere fraierite chiar si de propria familie care ajunsesera sa faca prostitutie fortata. Lucram de la 18 ani, nu voiam decat bani, nu ma interesa nici o calificare, cu atat mai putin Asistenta Sociala din care nu se fac banii, e prin definitie “a charity work”. Am umblat din call center in call center pana cand am terminat facultatea si apoi am decis sa aplic pentru un job normal, am fost asistenta unui avocat intr-o firma destul de buna, dar, de data asta pe un salariu mediu de-a dreptul pe care-l tocam cu succes in cateva zile, noroc ca stateam cu ai mei si nu trebuia sa platesc chiria sau mai stiu eu ce! Ma uitam in jur, in cartier si cel mai tare ma inspaimanta gandul de a ramane in Romania, a lua masina 137 in fiecare dimineata, a ma duce la job, a veni acasa intr-un apartament de 2 pe 2 ori inchiriat ori luat pe credit la care urma sa platesc 50 de ani, la un sot mitocan ca nu-i asa, sunt cel putin 10 fete ca mine si poate oricand sa-si gaseasca pe altcineva, eventual un copil, doi trantiti si crescuti in frustrarile si complexele mele de inferioritate care-mi dominau viata. Ideea de monotonie, de viata limitata, sentimentul de duminica seara cand weekendul a trecut atat de repede si n-ai inteles nimic din el, oamenii care mai de care mai nebuni, frustrati si agitati din jurul meu, totul ma facea sa-mi doresc sa ma car cat mai repede din mediul in care traiam!

Nu am stitu niciodata cum se va intampla, dar am crezut mereu in Dumnezeu sau in Univers, o putere mult mai mare decat noi, puterea gandului, a subconstientului, oricum s-ar numi pe mine m-a ajutat intotdeauna! Am aplicat la toate joburile de pe net posibile, toate liniile aeriene, m-am dus si la Work and Travel in America, parca asa se numea. In cele din urma m-au luat la Etihad Airways si restul e istorie. Am plecat impreuna cu 6 fete care au avut destine atat de diferite de mine, necunoscand pe nimeni si nestiind nimic despre Abu Dhabi sau Emiratele Arabe Unite. Nici macar n-am vrut sa citesc ceva, mi s-a parut mult mai interesant sa aterizez acolo si sa simt atunci ce va urma. La inceput am fost foarte deprimata, socata, dezamagita: cum, eu am invatat atata si am mai facut si cursul lor de o luna jumatate zbatandu-ma sa iau cat mai mult la examene, prefacandu-ma interesata in toti termenii aia seci si de neinteles ca moorning line, slide raft, pressure gauge, assist fusselage handle ca sa fiu o chelnerita la 40.000 feet? Sunt inconjurata de oameni mediocrii, nu se vorbeste decat despre oja, vopsea de par, cosmetice. De fapt conversatia decurgea cam asa de fiecare data: “where ar u from? how old are u? do u like it here? do u have a boyfriend? where do u live? what’s your roster like?” si apoi inevitabil, cu majoritatea discutia se scufunda in medicoritati debitate pret de 16-18 ore. M-am simtit mult timp singura, ii judecam pe toti, ii analizam la sange, nu puteam nici sa merg pe strada, nu suportam privirile diverselor nationalitati care mai de care mai colorate, eram o rasista convinsa, detestam conceptiile lor, criticam tara in care eu de bunavoie alesesem sa plec, o comparam mereu cu Romania: acasa mancarea e mult mai buna, acasa oamenii arata mai bine, acasa e mult mai organizat, acasa exista teatru, carti bune de citit, parcuri, etc, etc. Dupa mai multi ani de trait exact asa cum am fost invatata si obisnuita, mi s-au intamplat tot felul de lucruri, am trait tot felul de experiente: spirituale, fizice, mentale, prea multe ca sa am loc sa le mentionez aici. As da doar un exemplu: convietuirea cu doua fete din Tunisia, cum una avea prieten care aproape se mutase la noi, cum dadeau numai petreceri si lumea venea si pleca de la noi ca la hotel, ce discutii erau cu aerul conditionat, cu cine sa curete apartamentul, etc, etc, etc. Eu eram o stresata si ma deranja orice amanunt de genul asta, eram negativista si-mi petreceam o buna parte din timp gandindu-ma ce tara ciudata, ce oameni imposibili, etc, etc. Dupa mai multi ani de zburat, in timp am inceput sa ma schimb, am inceput sa citesc numai carti despre spiritualitate ca “the power of your subconsciouse mind” , Dr. Murphy sau “you can heal your life” Louise Hay, sa ascult CD-uri cu afirmatii pozitive si mi-am facut multi prieteni alte nationalitati, am avut tot felul de relatii interesante. In cele din urma am inteles ca eu eram “problema” si gandirea mea cultivata de atatia ani, ca lumea nu o sa se schimbe niciodata, numai eu am puterea de a-mi schimba perceptia despre ea, ca da, eu sunt unica responsabila pentru viata mea, pentru alegerile mele, ca pot mai bine, mai mult, ca pot sa ma ridic pest toata negativitatea si gandirea neproductiva, ca pe ai mei n-o sa-i schimb niciodata oricat de mult as incerca, etc.

Acum sunt casatorita cu cineva din Africa de Sud, blond cu ochi albastri si avem o fetita, care-i seamana leit si, in sfarsit, la 30 de ani, ma simt in armonie cu mine insami si cu lumea. Desigur acum cateva luni, cand am dat nastere a fost cu totul alta poveste, dar e normal, este un soc pentru organism si pentru cuplu. De la partenerul meu am invatat sa traiesc in prezent, sa nu mai judec oamenii, a vorbi urat despre altcineva arata de fapt insecuritatile tale si lipsa de incredere in propria persoana, sa incurajez oamenii, inclusiv pe mine insami, sa cultiv increderea in propria persoana. Am mai invatat ca este sanatos si normal sa traiesti in armonie in cuplu, nu este nevoie sa te certi in fiecare zi, sa fii mereu nesatisfacut de ceva, este ok sa te bucuri de fiecare moment langa celalalt. De asemenea sa spun in fiecare zi multumesc si sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce avem, suntem si putem.

Tocmai m-am intors ieri din Romania, nu mai fusesem de un an de zile si, desi imi plac mult peisajele, natura, cultura si mereu vin acasa cu tot felul de bunataturi si cu cate 10 kilograme de carti, de abia asteptam sa ma intorc. Cuvantul “acasa” pentru mine nu mai cunoaste delimitari fizice, “home is where you hang your hat”, dupa 6 ani de zburat asta a devenit. Nu ma intereseaza daca nu am nici o casa a mea, nu vreau stabilitate, nu simt nevoia de un teritoriu decorat in stil propriu. Stam intr-o casa a companiei, cu mobila companiei si ne vom muta intre 3 si 5 ani din tara in tara, oriunde ne trimite compania. Intorcandu-ma la Romania nu ma mai vad locuind acolo vreodata. O iubesc si am invatat sa vorbesc foarte frumos despre ea-inainte vorbeam numai despre problemele ei, ce limitat dar alte nationalitati care sunt atat de mandre de tara lor m-au invatat sa vorbesc frumos si in detaliu de cultura noastra, de traditiile noastre. Intre timp m-am apucat de o scoala in Africa de Sud si am folosit cu succes in assignment-urile mele multe detalii din traditiile religioase romanesti, de exemplu ritualul inmormantarii in religia ortodoxa sau paralela dintre Apartheid si Comunism, foarte interesant cum amandoua au fost sisteme de oprimare si ce rezultate inca mai au asupra tarilor si oamenilor.

Cum spuneam Romania este frumoasa de la distanta dar de fiecare data fug de acolo atat de fericita: mereu mi se cer bani cu imprumut, fiecare are cate o drama la activ, lumea e preocupata de ultimile stiri ca de exemplu ce a mai facut Becali, se fumeaza pe strada si-n restaurante-nu a fost deloc ok pentru bebe, oamenii se plang ca nu au bani dar au Iphone 5, s.a.m.d.

La final cred ca din orice tara eram tot plecam, este vorba de experienta de viata pe care statutul de expat mi-o ofera, de culturile diferite intalnite, de comunitatea extraordinara in care locuim-sunt peste 50 de nationalitati care sunt vecini cu noi si cand de curandi s-a intamplat ceva unei familii toti vecinii s-au implicat si au ajutat familia respectiva. Este vorba despre evolutia personala pe care am dobandit-o si o dobandesc constant, despre a avea posibilitatea de a cumpara aproape orice, oricand, de a calatori oriunde vad pe harta, libertatea de gandire si de miscare. Este genial cum am integrat copilul in viata mea, aici sunt clase speciale pentru mama si copil, yoga, la gym am voie s-o iau cu mine si chiar sunt unele gym-uri cu nursery, viata este comfortabila si usoara, suntem relaxati si normali. Desigur as putea scrie despre mii de lucruri negative, as putea intra in multe detalii dar, in acord cu noua mea filofie de viata, nu o voi face. Nu mai mai intorc niciodata in Romania.

 

Visulamerican: imi place atat de mult povestea ei, este in parte si povestea mea pentru ca simt cat de mult ma schimba traitul in alta tara. Te face sa iti dai un pic valul jos de pe ochi si sa privesti lumea cu alti ochi. Iti da acea atitudine de YES, I CAN.
Acum hai sa vedem cum o putem inunda pe Ioana cu intrebari!

6 thoughts on “The true experience of living in another country! Part 4

  1. ANDREEA says:

    Seamana cu mine la trairi si gandire si la unele experiente…Cand eram mici,aveam rude in Germania care veneau cu hainute frumoase si dulciuri,noi traiam in comunism,si eram fascinata de viata in alta tara….Intre anii 1984-1989,in fiecare vara,abia asteptam sa vina unchiul,matusa si verisorii sa ne aduca lucruri frumoase!Apoi dupa Rev,au aparut si la noi diferite chestii dar oricum nu aveau tremen de comparatie cu ce primeam noi.Am trait in miraj mult timp,pana am reusit abia in 2006 sa ies din tara prima data.Imi aduc aminte si acum de senzatia pe care am avut-o cand am coborat din avion pe pamant strain(Italia).De atunci am fost mai peste tot,si inca nu am ajus in tara visurilor mele(USA),dar in curand imi voi implini si acest vis.De fapt,sa fiu sincera,visul nu este doar sa vizitez,vreau o alta viata,departe de Romania,in civilizatie,sa-mi cresc copii frumos,si in alt sistem.Pana acum,in Europa,nu m-a atras energetic nici o tara,am gasit o raceala mai peste tot,si nu m-am simtit ca si cum as fi de acolo…

  2. yuyu says:

    Cum se numeste meseria de insotitor de zbor in engleza ?

  3. Katy says:

    Flight attendant sau stewardess.

  4. Imi plac tare mult povestile despre viata in alta tara, de fapt povestile de viata :) Imi aduc aminte si primii mei pasi in America, parca vad o parte din mine, in povestea Ioanei : http://iuliarugu.blogspot.com/2013/06/n-am-avut-un-jurnal-cand-eram-copil.html

  5. Iza says:

    Ce frumoasa poveste!!! Imi spui te rog si mie daca prietena ta are blog, mi-ar placea sa il follow ca si pe al tau. Amandoua scrieti extraordinar si imi place sa citesc despre voi. Am si eu povestea mea:) si ma simt mai aproape de “casa” cand citesc asa ceva. Merci mult

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.