prieteni

Thanksgiving dinner

Anul acesta am decis ca vreau sa vorbesc despre aceasta mare sarbatoare americana prin a va face mai cunoscute preparatele traditionale ce se pun pe masa cu aceasta ocazie. Mai ales ca, pentru prima data, m-am implicat in procesul de gatire a acestora. Bineinteles ca nu am fost singura in bucatarie, am avut drept bucatar sef pe buna mea prietena. Eu am fost doar asa, ajutor de bucatar. Mi-am luat notite, am facut multe poze…asa ca acum cat de cat ma pricep macar cat sa scriu si eu un articol de blog.

Cumparaturile pentru a pregati masa le-am facut cu o zi inainte. Nu vreti sa stiti ce stres am trait. Eu am crezut ca e ca in Romania, aglomeratie prin magazine, rafturi goale, oameni care cumpara orice dar numai sa cumpere. Sincer va spun, am crezut ca nu o sa gasim nimic din cele aflate pe lista. Ei bine….le-am gasit pe toate. Nu spun ca nu era aglomerat, dar nici macel nu era. Si lumea nu se manifesta ca si cum sfarsitul lumii avea sa vina. Un pic dovleacul ne-a cam dat bataie de cap, in rest totul a decurs lin si frumos.

Asa ca in dimineata de Thankgiving ne-am trezit cu totii si am inceput sa pregatim pe rand foate preparatele.

Noi am fost responsabili de urmatoarele:

Sweet potato casserole – adica in traducere libera Caserola de Cartofi Dulci. Pai pui cartofii dulci la cuptor; dupa ce se fac ii cureti de coaja si ii faci ca pe piure. Se adauga zahar brun, nuci, putina scortisoara, unt si pesmet pe deasupra, iar apoi se da la cuptor. Nu pot sa va descriu cat de buni sunt, asa ca doar va las sa va inchipuiti. Pun cateva poze in cele de mai jos….macar asa cu privirea sa va omenesc.

Green beans – sau fasole verde. Aici e simpla treaba, tai capetele pastailor, apoi le lui un pic la fiert. Dar doar asa un pic. Apoi le scurgi bine de apa si le pui intr-o tigaie cu un pic de ulei de masline si un pic de usturoi pisat. Si le calesti  iar asa putin (nu mult) apoi cand le-ai pus in bolul in care le vei servi, vei adauga si un pic de migdale pe deasupra. Noi mai adaugam si un pic de ulei de masline proaspat pe deasupra. Cel mai important este ca pastaile sa fie inca un pic tari, crocante. Yummy yummi! Ce pofta mi s-a facut! La noi cam asa au iesit!

Cranberry Sauce – sos de merisoare. Un pic acrisor, numai bun de servit cu pieptul de curcan. Aici lucrurile stau cam asa. Iei merisoarele si dupa ce le clatesti in apa rece, le pui intr-o oala. Si apoi adaugi sucul de la cateva portocale plus deva zahar si-un bat de scortisoara. Adaugi si un pic de coaja de portocala, asa de gust si le lasi la fiert, pana cand merisoale se sparg una cate una si toata compozitia devine un sos gelatinos. Gata treaba si cu acest preparat. Trecem la urmatorul nu inainte de a va arata produsul final.

Stuffing – pe asta chiar nu stiu cum sa il traduc. Un fel de umplutura care ori se gateste inauntrul curcanului, fie separat. Noi am ales sa il facem separat. Si se face super usor. Se pune paine uscata taiata cubulete, ceapa tocata, niste mere taiate si ele tot cubulete, niste salvie (neaparat), tije de telina verde, adaugi un pic de supa de curcan plus cateva merisoare confiate si le bagi la cuptor, dupa ce in prealabil le-ai amestecat un pic intr-o tigaie pe foc. Tot ca in forma de casoleta trebuie sa iasa. Rezultatul final il vedeti in cele de mai jos, bineinteles.

Pumpkin Soup – supa de dovleac. Se pun la cuptor fellile de dovleac pana cand devin moi, astfel incat sa le zdrobesti ca pe piure. Apoi se adauga sare, piper plus heavy cream (un fel de frisca lichida de gatit) si adaugi asa in top niste seminte de dovleac prajite. Are un gust foarte diferit de supele din Romania, insa sincera sa fiu…mie mi-a placut.

Mushroom Crostini – asta e inventia mea. Nu este traditionala de Thankgiving, insa parerea mea este ca acest aperitiv il poti servi la fiecare masa festiva. Primul lucru ce trebuie facut este sa tai ciupercile, sa le ungi cu ulei de masline, usturoi, rozmarin si sa le bagi la cuptor. Intre timp iei o paine bagheta, o tai felii si o bagi la cuptor sa o faci crocanta. O scoti de la cuptor si o ungi cu unt si apoi cu ustoroi.  Peste paine pui niste brie si apoi cateva felii de ciuperci. Deliciu si mai multe nu. Ma felicit pentru inventarea acestei retete, sincer va spun. Gustul si prezentarea sunt de milioane. Ce ziceti? Mi-ai iesit?

Brie Pie – placinta de branza brie cu gem de caise. Wow, wow si iar wow! Se cumpara niste aluat de foietaj si se desface in fasii cat mai subtiri. Intre fiecare foaie se unge cu unt si apoi cand ai reconstruit tot aluatul pe straturi se pune branza cu gemul de caise in mijloc. Se impatura aluatul si se baga la cuptor. Cand e gata, se serveste cu mere (un pic mai acre) si cu nuci. O nebunie. Ce imi place la acest preparat este ca nu te muncesti ce stiu eu ce, iar rezultatul final arata de milioane. Cu asta am fost super impresionata. Prietena mea a facut o treaba fantastica. Poze mai jos!

Curcanul nu l-am facut noi, aceasta a fost in sarcina gazdei. La fel ca si traditionalul piure de cartofi. Tot gazda a pregatit si morcovii la cuptor plus gravy sauce.

Noi am petrecut cu mancare, asa cum ati vazut mai sus, cu voie buna, cu un foc in patio, iar la sfarsit cu un dans pe cinste. Pe semne ca vinul isi facuse deja efectul.

 

Va las, e tarziu aici, iar maine deja e timpul pentru pregatire de Craciun. Se lasa cu multe bunatati preparate de casa, insa despre asta intr-o alta poveste. Noapte buna dragii mei!

About friendship

Nu vreau sa incep acest post fiind melancolica, dar alt inceput mai bun nu am gasit. Va rog sa ma scuzati, nu o sa se mai intample, pana data viitoare! Dar totusi sa incepem sa trecem la subiect. Atunci cand te decizi sa pleci intr-o tara straina, doar tu si cu a ta jumatate, primul gand ce iti vine in minte este acela de praca lasi totul in urma…cel mai important fiind familia si prietenii. Si teama aceea ca vei locui intr-o lume noua unde nu ai sa cunosti pe nimeni…ganduri multe iti vin in minte cum ca prietenii din copilarie sunt prietenii adevarati si ca pe parcurs ce inaintezi in viata, oamenii ce ii intalnesti in viata sunt asa… mai mult cunostine si ca niciodata nu mai poti lega prietenii noi.

Acest asticol va fi unul poate foarte “rumbbling”, insa simt nevoia sa  scriu despre acest subiect, mai ales acum ca s-au anunțat castigatorii loteriei vizelor si vreau sa le dau tuturor o speranta ca totul are sa fie bine si ca asa cum au avut prieteni in Romania, vor avea si aici. Depinde doar de fiecare persoana in parte cum se adaptează, cat de pozitiv vezi viata, cat de sociabil si deschis esti. Fiti toate acestea si veti avea nenumarati prieteni.

As vrea sa le multumesc prietenilor ce i-am întâlnit aici. Doar oameni minunați ce mi-au facut numai bine in viata. Oameni ce au știut ce înseamnă sa fii nou intr-o alta țără si care au facut atat de multe pentru noi neaspteptand nimic in schimb.  Imi aduc aminte când eram in primele luni de US si am cunoscut un cuplu de romani ce traiesc aici de peste 20 ani…o Doamne! Ne invitau in fiecare sfarsit de weekend la ei..doar pentru ca stiau ca nu cunoastem pe nimeni aici si ca nici nu castigam atat de bine incat sa ne permitem sa iesim in oras de fiecare data. Si uite asa timp de luni de zile..eram pe capul lor tot timpul..ba la un gratar, ba la ei la piscina..ba la un jucat de remi. De fiecare data aveam cate o activitate de facut si mereu plecam de la ei cu o super multumire in suflet ca am intalnit acesti oameni minunati. Nu stiu insa de ce vorbesc de ei la trecut..sunt inca prietenii nostrii buni si ii iubim nespus de mult, doar ca acum ii mai lasam sa respire si nu ii mai deranjam saptamanal. Am crescut si noi un pic mai mult acum!

De fiecare data cand vine vorba sa sarbatorim ceva traditional romaneste..de tot atatea ori mi se face dor de casa, de traditiile romanesti si de stransul cu familia undeva la o masa buna si de cele mai multe ori copioasa. Dar tot de atatea ori suntem salvati de alti buni prieteni pe care ii iubim tot lafel de mult si pe care ii simtim ca si familia noastra. Cu ei facem Revelioane, Craciun si da, ati ghicit, Pastele tot impreuna il petrecem. Fetita lor cea mica ne-a facut deja propunere sa ne mutam la ei in casa si sa fim prietenii ei cei mai buni..ceea ce si suntem. Cum sa nu iubesti o asa minune de fetita? Deci vedeti cum puteti avea o parte din familie aproape?…facandu-va o noua familie langa voi. Ce daca purtam nume diferite…who cares? Nu asta e important! Important este cat de apropiat te simti de persoana respectiva.

Apoi sa va vorbesc de alt tip de prieteni. Prietenii burlaci! Ooo, da! Ce bine este sa ai prieteni de acest gen! Ei sunt sarea si piperul in viata noastra! Ei ne povestesc de aventurile lor in viata, ei ne mai scot din viata asta a noastra…cateodata prea normala. Te bucuri de tot ceea ce li se intampla, de tot ceea ce traiesc si parca nu stii ce sfaturi sa le mai dai, astfel incat sa ii insori si pe ei odata. Sa ajunga si ei sa aiba viata asta a ta monotona:)))) Sunt sigura ca cei despre care vorbesc se vor recunoaste in acest post!

Nu as vrea sa las deoparte nici prietenii din Romania si sa nu ii mentionez aici..pana la urma cu ei am petrecut cea mai mare parte din viata mea. Insa fara sa pun o nota negativista aici, vreau sa va spun decat atat…in tot acest timp s-au imputinat substantial…de la zeci de persoane la nu mai mult de 2-3! Dar ii inteleg…este si normal asa…nici eu nu mai pot face fata sa mentin relatiile cu toti. Oameni de foarte bun caracter, de foarte buna calitate..insa de care distanta m-a indepartat. Dar hai sa vorbim de prieteni, nu! Ca doar despre ei este vorba. Familia mea imi este foarte apropiate si sunt prietenii mei de nadejde. Nu exista saptamana in care sa nu ne vedem pe skype. Acum mamele sunt dotate cu cea mai performanta tehnologie doar pentru a avea acees la skype, facebook si pentru a imi citi mie blogul. Matusile mele au invatat de asemeenea sa intre pe internet doar pentru a vorbi cu mine. Acum toate au cont pe Facebook si dau like la posturile si pozele mele. Verisorii mei sunt alaturi de mine, de asemenea, mentinem legatura mereu, prin intermediul internetului. Mama chiar a avut un request ca vrea si ea o tableta ca sa poate sa o care peste tot cu ea, sa poata face poze si video. Apropo de video, nici nu stiti ca una din matusile mele are canal pe youtube in care posteaza filmulete de la casa parinteasca aflata intr-un colt de Romania…si filmeaza de fiecare data cand se strang acolo si fac petreceri in familie. Ea este mai tare decat mine. Eu nu am atat de multe filmulte pe youtube cate are ea. M-a luat la faza asta. Apropo, daca vreti sa imi vedeti cananul de Youtube..atunci click aici. 

Inca mentin legatura cu prietena mea cea mai buna pe care am pastrat-o cu grija inca din frageda copilarie. Inca din clasa intai ma stiu cu ea..si de atunci practic cam ne-am petrecut viata impreuna. Si chiar daca am plecat peste mari si tari…tot mai tinem legatura, tot mai ne spunem mici secrete, tot mai suntem la curent cu tot ce ne inconjoara..pentru ca prietenii adevarati stick together no metter what! Ooo, este o placere sa ne auzim pe skype, sa mai stam la o barfta, sa mai impartasim retete, sa ne aratam ce ne-am mai cumparat..sa ne purtam una alteia de grija. Uite inca un membru in familia mea..chiar daca nu purtam acelasi nume! Again..that doesn’t matter! 

Si nu as vrea sa uit si de o alta prietena de-a mea de aici din US ce ne imfrumuseteaza viata cu fiecare ocazie cand ne vedem! O persoana atat de pozitiva, atat de spirituala si atat de energica nu am vazut in viata mea. Ea imi trateaza problema ce o am la picior…da stiu…de atatea luni! Inca mai port acel papuc special…problema persista. Sper ca nu pentru mult timp.

Cei enumerati mai sus sunt prietenii pe care ii pot suna la orice ora din zi si din noapte si stiu ca ar sari pentru mine, in caz de ajutor. Bineinteles ca cercul nu este inchis nici pe departe. Sunt si alte persoane in viata mea pe cale sa legam prietenii frumoase, sunt colegi de munca ce imi fac viata mai frumoasa zi de zi si de la care invat atat de multe lucruri.

Sunt foarte norocoasa sa fiu inconjurata numai de oameni minunati. Toti niste oameni deosebiti. Sa nu uit insa si de voi…cei ce imi cititi blogul de fiecare data si de la care primesc doar mesaje frumoase. Imi salta inima in sus de bucurie cand vad cat ma sustineti prin commenturile voastre, prin mesajele pe care le primesc pe facebook, prin faptul ca dati like la toate postarile mele. As vrea sa va iau pe toti la mine acasa. Bine, haideti ca poate am exagerat un pic, nu ati incapea in mica mea locuinta, insa nu exagerez cand spun ca mi-ar placea sa fac o intalnire cu voi toti undeva …asa la un suc pe plaja. Ce ziceti, veniti? Strangeti-va din toate colturile lumii si haideti in Florida. Va astept!

Imi pare rau daca am plictisit cu acest post, nu a fost intentia mea. Intentia mea, cum ziceam la inceput, este sa le dau tuturor o speranta de bine ca si aici vor gasi oameni minunati, oameni de la care vor primi ajutor si care le vor face acomodarea mai usoara! Le urez tuturor sa intalneasca numai oameni buni in calea lor!

Si sa termin intr-o nota nu atat de melancolica, am sa postez o poza in cele de mai jos care m-am gandit ca ar fi foarte potrivita pentru acest post. Voi ce tip de prieteni aveti?

Tipuri de prieteni

 

 

 

 

The end and the new beginning

A venit si intre timp a si trecut Craciunul. La fel si Anul Nou. Ca si anul trecut, aceste evenimente le-am petrecut cu prietenii si cu voie buna, insa pentru prima oara, la mine in casa, a mirosit de Craciun a sarmale, salata de beof, covrigei de casa, napolitate de casa; nu au lipsit nici, deja, prea bine cunoscutii cozonaci. Pentru toate aceste bunatati trebuie sa le dau credit sotului meu si mamei lui…eu nu am contribuit cu aproape nimic..decat cu ce este mai important…adica partea de mancat.

(more…)

The true experience of living in another country! Part 4

Numai, atat! Ma tot chinui ca urmatorul post sa fie despre mini vacanta pe care am avuto anul acesta de ziua mea, dar credeti-ma ca nu este atat de simplu; din simplul motiv ca vreau ca acesta sa fie un filmulet la care trebuie sa muncesc de una singura. Si cred ca v-ati prins ca nu sunt o mega cunoscatoare in ale calculatoarelor. Eee, si fiind eu asa nervoasa si chinuindu-ma atat de mult, m-am gandit ca in locul postului cu filmuletul sa va mai dezvalui inca o poveste despre o romanca ce traieste in Emiratele Arabe Unite, pentru ca ea mi se pare minunata, interesanta si pentru ca intotdeauna am admirat-o, ca sa nu mai vorbesc de cat de mult imi place povestea ei. Este vorba de colega mea de liceu care dupa terminarea facultatii a decis sa plece din tara ca si flight attendant . Ce i-a rezervat viitorul? Cititi mai jos! (more…)

The true experience of living in another country! Part 3

Este timpul pentru a va dezvalui o noua poveste din seria “the true experience of living in another country”. De data aceasta nu o sa mai pararesc continentul pe care traiesc, pentru ca…urmatoarea poveste vine din Canada. Alina traieste de doi ani acolo impreuna cu al ei sot. Dar pana sa va dezvalui povestea ei vreau sa va povestesc ceva. (more…)

The true experience of living in another country! Part 2

Revin la voi cu o alta poveste, cel putin atat de interesanta ca si cea anterioara spusa de Katy si Petrisor. Daca ar fi sa descriu povestea aceasta … ea imi inspira un cockail de locuri in care prietena mea Catrinel a trait…de la batranul continent, pana in indepartatul Hawaii si lumea araba. Suna foarte interesant, nu? Inca nu stiti nimic!  (more…)