loteria vizelor

Guess who’s back!

Numai versurile astea imi vin in cap de cand am decis ca este timpul sa reincep sa scriu pe blog:

“Guess who’s back, back again
Shady’s back, tell a friend
Guess who’s back, guess who’s back
Guess who’s back, guess who’s back
……………….

Now this looks like a job for me
So everybody, just follow me!
‘Cause we need a little controversy
‘Cause it feels so empty without me
I said this looks like a job for me
So everybody, just follow me!
‘Cause we need a little controversy
‘Cause it feels so empty without me”- Eminem, Without me.

Sper ca v-am terzit amintiri placute cu melodia aceasta. Cei din generatia mea, stiu prea bine despre ce este vorba. ” :)

Pentru ca a trecut mai bine de un an de zile de cand nu am mai scris, am zis sa fac, asa, un sumar a ceea s-a mai intamplat in viata mea/noastra.

Cred ca cea mai mare realizare din viata noastra de pana acum a fost aceea de a deveni proprietari. Anul trecut (2016) am intrat in grupul proprietarilor de casa. Proprietari, vine vorba, e luata cu imprumut de la banca pe un numar foarte mare de ani, ideea e ca daca totul decurge cum ne-am propus, candva, casa va fi platita si uite asa o sa detinem o proprietate. Investitori in real estate.

Acum procesul de a cumpara o casa aici in US este destul de diferit fata de cel din Romania, in sensul ca aici majoritatea oamenilor lucreaza cu un agent imobiliar. Noi am avut noroc ca unii din prietenii nostrii cei mai buni au propria lor firma imobiliarara si procesul a decurs foarte lin din acest punct de vedere. Apoi cu banca am mai avut un hop, email-uri intre noi si banca, strange toate documentele si uite asta ne-am trezit ca avem o casa.

Am muncit mult sa aducem casa la nivelul ce l-am dorit. Practic a cam trebuit sa distrugem toata casa in interior, ca apoi sa o reconstruim. Aproape nimic din ce a fost, nu seamana cu ce este acum. Totul este facut pe gustul nostru, prin munca noasta si prin ajutorul deplin al prietenilor, Prietenii stiu de ce! Daca cineva se intreaba daca am terminat, ei bine va spun eu ca nu! Am cumparat casa anul trecut in Mai, ne-am mutat in ea in luna Iulie si de atunci tot mai lucram la ea. Incetul cu incetul o scoatem noi la capat.

 

O alta schimbare a fost accea de a imi schimba jobul. Dupa mai bine de 2 ani si jumatate lucrati intr-o companie mica, cu nu mai mult de 30 angajati, a venit timpul sa fiu co-optata intr-o companie de peste 100 angajati, ce vor ca in decurs de 2-3 ani sa ajunga la peste 500. As putea vorbi despre jobul meu mult si bine, atat de incantata sunt de el, insa ma rezum doar la cateva randuri.
Noul job l-am inceput in Noiembrie 2016 pe functia de Accounting Specialist. Am dat aici peste o echipa foarte tanara, cu o atitudine pozitiva, iar CFO-ul este pur si simplu o inspiratie pentru mine. Cel mai bun manager ce l-am intalnit vreodata in viata mea. Are asa o putere extraordinara de a te motiva, de a iti da incredere in tine! Pur si simplu imi iubesc jobul!

Un alt eveniment ce s-a petrecut anul trecut a fost faptul ca prietenii nostrii cei mai buni, s-au mutat in alt stat. Si-au impachetat toate lucrurile, s-au suit in masina si dusi au fost. Asta te face sa realizezi ca nimic nu e definitiv si ca viata iti ofera noi sanse si iti deschide noi porti, chiar atunci cand poate nici nu te astepti.
Si noi cateodata ne gandim ca poate nu vom fi mereu aici in Florida, poate la un moment dat viata ne va duce pe alte meleaguri. Lumea aici nu este atat de legata de casa, de locuri… atat de multe locuri sunt pentru tine de a cerceta, de a descoperi, de a trai, incat poate ca e prea banal sa traiesti toata viata intr-un singur loc.
Acum pe plan emotional, sigur ca ne lipsesc, ne-a trebuit o perioada sa ne adaptam la viata fara ei, cum sigur si lor le-a luat putin timp pana s-au adaptat la noua viata. Insa nu e un cap de tara. Exista bilete de avion si exista vacante. Doar timp si bani sa se gaseasca! Ceea ce se mai gaseste!

Nu cred ca am mentionat niciodata ca al meu sot este student. Daca tot fac aici un update despre ce s-a mai intamplat in vital mea, cred ca ar fi drept sa il mentionez si pe el.
Este in anul doi de facultate, in toamna va termina Associate of Arts (AA), ceea ce aici reprezinta primii doi de de facutate, echivalentul unui colegiu in Romania. Dupa care isi va continua studiile inca 2 ani de zile pentru Bachelor Degree si apoi cine stie ce va mai urma. Le ia si el pas cu pas. Tot pentru a ma lauda, pana acum are numai 10 pe linie. Este o realizare foarte mare pentru el, daca te gandesti ca are si un full time job, pe care il face cu mare succes, ba mai mult anul acesta a fost avansat intr-o pozitie globala in compania unde lucreaza.

Sunt 5 ani de cand sunetem plecati din Romania. Chiar acum trebuie sa ne depunem actele pentru cetatenie, insa sunt sigura ca pentru asta va exista un post separat.

Asa pe ansamblu ne-am obisnuit cu viata de aici atat de mult, inca totul pare atat de normal. Poate de asta m-am si oprit din scris, pentru ca totul era asa de banal incat nu am mai avut subiecte de scris. Insa mi-am dat seama ca acum pot scrie aici dint-un alt punct de vedere, asa cum este viata aici, viata ce care o traiesc din ce in ce mai mult ca un american.

Pe curand!

 

 

 

3 Years in US

As vrea sa incep prin a va multumi tuturor celor ce imi urmatiti blogul, celor ce imi urmariti pagina de Facebook si celor ce imi lasa comentarii aici pe blog. Asta ma face sa nu renunt si sa mai vin din cand in cand cu cate un articol nou. Imi e ca daca renunt la blog, atunci va dezamagesc pe voi. Gandul de a renunta se datoreaza faptului ca mi se pare ca viata mea, aici in US, a devenit atat de normala si banala, incat cu greu imi gasesc subiecte de scris. Mi se par acum, subiectele,  atat de banale si atat de plictisitoare. Si mai este inca ceva…nu stiu cateodata cum sa spun lucrurilor astfel incat sa nu dau impresia ca ma laud. Ca eu traiesc aici in America, unde atat de multi oameni ar vrea sa ajunga. Eh, nu stiu! Am filozofat si eu asa putin si mi-am zis oful.

Dar vreau sa stiti ca voi ma motivati sa tin acest blog inca in viata.

Si uite pentru asta, vin cu urmatorul post. Pentru voi!

Astazi voi celebra prin acest articol cei trei ani in US.

Chiar daca numai trei ani de zile au trecut de cand am pus piciorul pe taram american, ma simt ca si cum sunt aici de mult mai mult timp. Parca din totdeauna.

Acum cand lucrurile incep sa se mai aseze si pentru noi, imi vin in minte toate momentele grele de la inceput. Paradoxal este ca atunci cand traiam acele momente, nu mi se pareau deloc grele. Acum cand ma uit inapoi..imi dau seama cat de puternici am fost. Dar sa nu o dam pe melancolie, nu e stilul meu deloc.

Sa fac asa, o retrospectiva a ceea ce am realizat in acesti trei ani. Unora poate li se va parea putin, altora poate mult, pentru mine este realitatea.

Primul lucru de care sunt super mandra este schimbarea jobului. Dupa doi ani de zile de lucrat la Macys, iata ca a sosit timpul sa imi reiau jobul de birou pe care il aveam in Romania, chiar daca mi-am schimbat profilul. In tara facem vanzari/marketing, iar aici fac contabilitate.

Apoi ne-am mutat cu casa. Ne-am mutat un pic mai la nord de Miami si ne place mult mai mult. Zona asta ni se potriveste ca o manusa stilului nostru de viata. Ne simtim mult mai in siguranta aici, zona este mult mai frumoasa si mai curata, este mai mult “family oriented”, iar in viitor aici vanam sa ne cumparam o casa.

Am largit cercul de prieteni exponential. Daca la inceput nu prea aveam (adica deloc) prieteni americani, ci numai romani, iata ca dupa trei ani de zile pot spune ca ne-am imprietenit si cu americanii. Imi place la fel de mult sa petrec timp cu ei, asa cum imi place sa petrec timp cu prietenii mei romani. Insa faptul ca acum avem prieteni americani arata ca suntem din ce in ce mai integrati in sistemul american.

O realizare proprie de care iar sunt super mandra este faptul ca mi-am luat permisul de conducere si ca am masina mea proprie si ca in fiecare zi urc in ea si nu mai depind de al meu sot. Este o libertate ca de fiecare data cand iti doresti sa te duci undeva, ai luat cheile si ai plecat. Fara sa depinzi de nimeni si cu un confort mult mai mare decat mijloacele de transport in comun, care “by the way” aici sunt aproape inexistente.

Am prins mult mai multa incredere in mine. Pentru ca sunt inconjurata de oameni ce nu ma critica, ce nu imi analizeaza fiecare mica greseala, ba din contra ma incurajeaza si imi spun ca EU sunt prea critica cu mine. Niciodata nu m-am simtit atat de apreciata, ca aici in US. Oamenii astia stiu cum sa iti faca un compliment, stiu cum sa fie diplomati, stiu cum sa nu te demotiveze, ba din contra.

Si nu in ultimul rand as vrea sa vorbesc despre faptul ca aici imi pot urma pasiunile mai cu usurinta. In primul rand datorita faptului ca primesc incurajari (apropo de paragraful de mai sus), dar si pentru faptul ca acum imi permit sa investesc un pic mai mult in pasiunile mele. Si asa, nu cu mult timp in urma mi-am creat un canal pe YouTube unde vorbesc despre Beauty, Fashion si Healthy Life. Canalul este in limba engleza si reprezinta o provocare foarte mare pentru mine. Stiu ca engleza mea nu e perfecta, nici nu are cum sa fie, insa acest canal imi da posibilitatea sa imi duc limba engleza la un alt nivel. Cel putin asa sper. Daca vreti sa vedeti acest proiect, click aici. 

Acum va las, incepe weekendul si trebuie sa il petrec cum se cuvine. Pe data viitoare!

 

 

 

 

Let’s have a chat about career

Am lansat de ceva timp pe facebook ideea ca as vrea sa scriu despre joburile din US. Acum, asa ca un disclamer, nu sunt o mare cunoscatoare in ale joburilor in US, fiind doar la al doilea ..insa am zis sa impartasesc experienta mea, poate va va ajuta cat de putin.

Am sa incep cronologic prin a va spune cate ceva din experienta mea in “campul muncii” in US, iar in final sa raspund la cateva intrebari generale ce mi-au fost adresate legate de acest subiect.

Sa incepem, zic, cu primul job in US  prin a va spune ca atunci cand eram pe punctul de a pleca din Romania, nu aveam niciun fel de idee despre ce as putea munci in America. Ma gandeam ca o sa ma angajez la un hotel ca ori si ce. Aveam (si inca am) un prieten ce lucreaza la Marriott si am zis ca poate acolo ma voi angaja si eu. Cand mi-au venit actele si am putut sa ma apuc sa imi caut de munca..a fost cam greu…pur si simplu nu stiam de unde sa o apuc. La prietenul meu nu imi puteam depune CV-ul (care by the way in America se numeste RESUME) pentru ca locuiam la vreo 30 min de mers cu masina, masina ce nu o detineam. Adica aveam una, insa o folosea sotul meu…iar pe langa asta, eu nici macar nu aveam carnet de conducere. Asa ca ideea asta a iesit din discutie.

In una din zile am fost la banca sa ne deschidem si noi un cont curent, iar tipa ce ne-a ajutat in acest proces ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca suntem din Romania si ea a zis..aa, tocmai o colega si-a dat demisia si era din Romania. Managera a placut-o foarte mult. Atunci sotului meu i-a iesit repede pe gura porumbelul…aaa sotia mea cauta de munca. Tipa, Mercedes o chema, s-a dus repede si a chemat-o pe managera sa ma prezinte si sa ii spuna ca eu as vrea sa aplic pentru pozitia de casier ce era disponibila la ei in sucursala. Managera a venit, s-a prezentat si mi-a spus cum sa aplic….toti candidatii trebuind sa completeze aplicatia online.
M-am dus eu acasa tare bucuroasa ca m-a bagat si pe mine cineva in seama in America, crezusem ca il prinsesem pe Dumnezeu de picior. Am intrat pe site-ul lor si am inceput sa completez la formular. O My GOD! Mi-a luat cred cel putin o ora. Pe langa faptul ca a trebuit sa completez toate detaliile despre mine (si cam ce am mancat cand eram mica, cum o cheama pe pisica mea si tot felul de intrebari de genul – Glumesc, stiti da?) apoi a trebuit sa rezolv cateva probleme simple de matematica si in final a trebuit sa imi incarc Resume-ul in sistem. Am zis..gata…sigur ma iau, sau macar ma cheama la un interviu. Trebuie sa va spun ca nu m-au sunat pentru niciun interviu, insa am aflat de la Mercedes de ce nu m-au selectat…. datorită faptului ca nu aveam experienta cu bani cash sau cecuri. Imi daduse mie Mercedes cateva tips-uri despre cum sa imi fac CV-ul, insa am zis ca eu nu pot minti. Morala este ca daca nu minti, nu castigi! Cel putin in cazul acesta.

Am vrut sa incep prin a va spune aceasta poveste pentru a va atrage atentia asupra sistemului american de aplicat la joburi. Aplicatiile lor sunt de durata. Trebuie sa iti acorzi mult timp. Nu e ca pe ejobs sa apesi un buton si gata. Nu…aici poate sa iti ia si o ora pentru a aplica la un singur job. Cateodata trebuie sa iti faci si cont cu user si parola si mai stiu eu ce complicaciuni ce iti ocupa mult timp.

Eee, dar sa trecem mai departe in povestea noastra. Sotul meu deja incepuse munca la unul din prietenii ce ii aveam in US. El era “aranjat” ca sa zic asa! Si intr-o zi ma suna si imi spune ca Macys face angajari. Vazuse el cand trecuse pe langa un magazin ca aveau ca un fel de banner la intrare. Imi zice..aplica si tu, ce ai de pierdut? Zis si facut. Intru la ei pe site la sectiunea de joburi/career si incep sa plic. Iarasi aplicatia lui peste prajit! Imi ia ceva zeci de minute pana termin si apoi astept. Astept si astept pentru cateva saptamani si nimic. Imi si pierdusem speranta ca cineva ma va mai contacta. Cand intr-o zi, primesc un email de la resurse umane Macys ca sunt invitata sa imi fac singura programare la interviu daca mai vreau sa ma mai duc. Intru eu pe link-ul ce mi-l da, imi fac singura programare la un interviu (mare lucru nu am facut, practic mi-am ales dintr-un calendar ziua si ora la care m-am putut duce si atat). Nici nu stiam ce sa cred, ca nu mai vorbisem la telefon cu nicio persoana. Totul era automatizat. In final cand am ajuns la interviu, daca va vine sa credeti, am dat si de fiinte umane acolo. Restul de poveste este istorie, nu mai are sens sa intru in amanunte. Daca vreti sa cititi despre cum a decurs interviul si primele impresii despre munca la Macys click aici, am scris la momentul cu pricina despre aceasta experienta, aceea a primului job in US.

Dupa aproape doi ani de lucrat la Macys am inceput sa imi caut altceva. Daca vreti sa vedeti motivele pentru care am decis sa imi schimb jobul dati click aici. Am o poveste deja scrisa pe blog despre asta. Lucurile aratau deja altcumva. M-am simtit mult mai stapana pe mine, eram mult mai sigura pe engleza mea si stiam unde si cum sa imi caut un loc de munca. Am cautat pe internet cele mai mari companii in South Florida si am intrat la ei pe site sa aplic la joburile pe care le aveau postate. Marile companii intotdeauna vor avea joburile afisate la ei pe site. Si te duci, iti faci un cont si incepi sa faci aplicatia la jobul pe care il consideri potrivit pentru tine. Da, acele aplicatii ce dureaza ore in sir….dar ce sa faci…trebuie sa devii rabdator in a duce la capat ceea ce ai inceput.

Pe langa asta, mi-am creat si un cont pe www.monster.com (ca un fel de ejobs de America) cat si pe www.craigslist.org si am intrat la sectiuna de joburi pe South Florida. Am urmarit chiar si joburile ce erau afisate pe Linkedin si de aici am vazut un job in care eram interesata, asa ca am intrat apoi pe site-ul companiei, am facut aplicatia si chiar m-au sunat pentru un interviu. Doar ca a trebuit sa ii refuz, pentru ca deja acceptasem un alt job.

Sper ca aceste informatii va pot fi folositoare. Mie cu siguranta mi-ar fi  fost utile, insa nu am avut unde le citi. A trebui sa le invat treptat. Viata te invata.

Si nu as vrea sa inchei acest articol pana nu raspund la cateva intrebari care mi-au fost adresate de-a lungul timpului.

1. Am terminat facultatea X din Romania, ce sanse sunt sa imi gasesc un job in America?

Fara sa par rea, va spun ca in America nu se pune accent mare pe ce facultate ai terminat…ba mai mult de atat nu se cere nicio diploma la angajare. Unii nu au auzit nici de Romania, dar asta e o alta poveste. Sa nu credeti ca acum cei de la resurse umane stau sa cerceteze pe internet cat de buna este facultatea trecuta in CV. Chiar vorbeam la munca cu tipa ce face angajari si spunea ca nici nu baga in seama studiile superioare in alte tari decat America. In acest caz, pentru noi astia ce nu avem studii superioare in US, cel mai important este sa ne focusam pe experienta. Experienta noastra le va spune lor mult mai multe despre noi, decat ce facultate am terminat. Asa ca luati in considerare acest aspect daca aplicati la un job in US, vindeti-va cat mai bine prin experienta acumulata de-alungul anilor.

2. O alta intrebare: daca vin in America ce job imi pot gasi?

Cu intrebarea asta va spun ca ma incuiati. Nu prea stiu ce sa va raspund pentru ca nu stiu ce experienta aveti sau ce ati fi dipusi sa lucrati. La inceput poate este mai greu, poate ca va trebui sa faceti compromisuri, poate ca in Romania era o rusine sa faceti jobul pe care il faceti aici…nu va ingrijorati, este doar inceputul. Primul job este cel mai important pentru a sparge gheata si pentru a acumula experienta de munca in US. Conteaza pe resume foarte mult. Multi nici nu se uita la Resume daca nu vad ca ati lucrat pentru o companie americana.

3. Alta intrebare este daca studiile din Romania sunt recunoscute aici?

Aici pot face  intr-un fel legatura cu intrebarea numarul 1, insa am sa o tratez separat pentru ca mai sunt niste lucruri de spus cu privire la acest subiect. Daca intrebarea este legata de angajator, atunci raspunsul este Nu, nu iti recunoaste nimeni studiile de acasa. Daca vorbim de continuarea studiilor in US, atunci este cu totul si cu totul altceva. Daca ati facut facultatea de drept, medicina sau stomatologie, atunci diploma de acolo nu va fi recunoscuta aici si va trebui sa incepeti o facultate noua. Si aceste facultati nu sunt tocmai ieftine. Cateva sute de mii de dolari. Dar odata ce ai terminat facultatea, banii ti se intorc, asta e clar.

Anumite facultati sunt recunoscute si it permit continuarea studiilor cu un master. In functie de masterul pe care il faci, e posibil sa mai trebuiasca sa dai cateva diferente. Difera de la caz la caz. Sunt vesti bune sau vesti rele, depinde cum vreti sa priviti situatia.

4. Sa discutam si partea financiara a problemei. Ce salarii sunt in US?

Salariul minim, la ora actuala este de $9.73. Marea majoritate a joburilor sunt platite la ora, iar oferta de munca se face intotdeauna in suma bruta. De exemplu, salariul este de $50.ooo/an. Ceea ce inseamna ca de aici ti se vor lua taxe, tot de aici ti se vor lua bani pe asigurarea de sanatate sau pensie privata. Cat iei in mana mai depinde si de cati dependenti ai sau declari. Daca, de exemplu, sunteti o familie de 3 persoane (mama, tata si un copil) si daca doar sotul lucreaza atunci el are alte doua persoane in ingrijire. Asa ca poate plati taxe mai putine. Astfel dupa un an cand trebuie sa iti faci taxele, statul iti mai poate restitui niste taxe. Insa partea asta poate reprezenta un alt post pe blog. Deja divagam de la subiect.

Sper ca am putut sa creionez cat de cat cum sta treaba cu joburile in America!

In final totul depinde de voi, asa va va urez tututor mult succes si la cat mai multi bani!

Thanksgiving dinner

Anul acesta am decis ca vreau sa vorbesc despre aceasta mare sarbatoare americana prin a va face mai cunoscute preparatele traditionale ce se pun pe masa cu aceasta ocazie. Mai ales ca, pentru prima data, m-am implicat in procesul de gatire a acestora. Bineinteles ca nu am fost singura in bucatarie, am avut drept bucatar sef pe buna mea prietena. Eu am fost doar asa, ajutor de bucatar. Mi-am luat notite, am facut multe poze…asa ca acum cat de cat ma pricep macar cat sa scriu si eu un articol de blog.

Cumparaturile pentru a pregati masa le-am facut cu o zi inainte. Nu vreti sa stiti ce stres am trait. Eu am crezut ca e ca in Romania, aglomeratie prin magazine, rafturi goale, oameni care cumpara orice dar numai sa cumpere. Sincer va spun, am crezut ca nu o sa gasim nimic din cele aflate pe lista. Ei bine….le-am gasit pe toate. Nu spun ca nu era aglomerat, dar nici macel nu era. Si lumea nu se manifesta ca si cum sfarsitul lumii avea sa vina. Un pic dovleacul ne-a cam dat bataie de cap, in rest totul a decurs lin si frumos.

Asa ca in dimineata de Thankgiving ne-am trezit cu totii si am inceput sa pregatim pe rand foate preparatele.

Noi am fost responsabili de urmatoarele:

Sweet potato casserole – adica in traducere libera Caserola de Cartofi Dulci. Pai pui cartofii dulci la cuptor; dupa ce se fac ii cureti de coaja si ii faci ca pe piure. Se adauga zahar brun, nuci, putina scortisoara, unt si pesmet pe deasupra, iar apoi se da la cuptor. Nu pot sa va descriu cat de buni sunt, asa ca doar va las sa va inchipuiti. Pun cateva poze in cele de mai jos….macar asa cu privirea sa va omenesc.

Green beans – sau fasole verde. Aici e simpla treaba, tai capetele pastailor, apoi le lui un pic la fiert. Dar doar asa un pic. Apoi le scurgi bine de apa si le pui intr-o tigaie cu un pic de ulei de masline si un pic de usturoi pisat. Si le calesti  iar asa putin (nu mult) apoi cand le-ai pus in bolul in care le vei servi, vei adauga si un pic de migdale pe deasupra. Noi mai adaugam si un pic de ulei de masline proaspat pe deasupra. Cel mai important este ca pastaile sa fie inca un pic tari, crocante. Yummy yummi! Ce pofta mi s-a facut! La noi cam asa au iesit!

Cranberry Sauce – sos de merisoare. Un pic acrisor, numai bun de servit cu pieptul de curcan. Aici lucrurile stau cam asa. Iei merisoarele si dupa ce le clatesti in apa rece, le pui intr-o oala. Si apoi adaugi sucul de la cateva portocale plus deva zahar si-un bat de scortisoara. Adaugi si un pic de coaja de portocala, asa de gust si le lasi la fiert, pana cand merisoale se sparg una cate una si toata compozitia devine un sos gelatinos. Gata treaba si cu acest preparat. Trecem la urmatorul nu inainte de a va arata produsul final.

Stuffing – pe asta chiar nu stiu cum sa il traduc. Un fel de umplutura care ori se gateste inauntrul curcanului, fie separat. Noi am ales sa il facem separat. Si se face super usor. Se pune paine uscata taiata cubulete, ceapa tocata, niste mere taiate si ele tot cubulete, niste salvie (neaparat), tije de telina verde, adaugi un pic de supa de curcan plus cateva merisoare confiate si le bagi la cuptor, dupa ce in prealabil le-ai amestecat un pic intr-o tigaie pe foc. Tot ca in forma de casoleta trebuie sa iasa. Rezultatul final il vedeti in cele de mai jos, bineinteles.

Pumpkin Soup – supa de dovleac. Se pun la cuptor fellile de dovleac pana cand devin moi, astfel incat sa le zdrobesti ca pe piure. Apoi se adauga sare, piper plus heavy cream (un fel de frisca lichida de gatit) si adaugi asa in top niste seminte de dovleac prajite. Are un gust foarte diferit de supele din Romania, insa sincera sa fiu…mie mi-a placut.

Mushroom Crostini – asta e inventia mea. Nu este traditionala de Thankgiving, insa parerea mea este ca acest aperitiv il poti servi la fiecare masa festiva. Primul lucru ce trebuie facut este sa tai ciupercile, sa le ungi cu ulei de masline, usturoi, rozmarin si sa le bagi la cuptor. Intre timp iei o paine bagheta, o tai felii si o bagi la cuptor sa o faci crocanta. O scoti de la cuptor si o ungi cu unt si apoi cu ustoroi.  Peste paine pui niste brie si apoi cateva felii de ciuperci. Deliciu si mai multe nu. Ma felicit pentru inventarea acestei retete, sincer va spun. Gustul si prezentarea sunt de milioane. Ce ziceti? Mi-ai iesit?

Brie Pie – placinta de branza brie cu gem de caise. Wow, wow si iar wow! Se cumpara niste aluat de foietaj si se desface in fasii cat mai subtiri. Intre fiecare foaie se unge cu unt si apoi cand ai reconstruit tot aluatul pe straturi se pune branza cu gemul de caise in mijloc. Se impatura aluatul si se baga la cuptor. Cand e gata, se serveste cu mere (un pic mai acre) si cu nuci. O nebunie. Ce imi place la acest preparat este ca nu te muncesti ce stiu eu ce, iar rezultatul final arata de milioane. Cu asta am fost super impresionata. Prietena mea a facut o treaba fantastica. Poze mai jos!

Curcanul nu l-am facut noi, aceasta a fost in sarcina gazdei. La fel ca si traditionalul piure de cartofi. Tot gazda a pregatit si morcovii la cuptor plus gravy sauce.

Noi am petrecut cu mancare, asa cum ati vazut mai sus, cu voie buna, cu un foc in patio, iar la sfarsit cu un dans pe cinste. Pe semne ca vinul isi facuse deja efectul.

 

Va las, e tarziu aici, iar maine deja e timpul pentru pregatire de Craciun. Se lasa cu multe bunatati preparate de casa, insa despre asta intr-o alta poveste. Noapte buna dragii mei!

Driver in US

Offf, a sosit si clipa aceasta. Nu credeam ca am sa imi iau niciodata inima in dinti. Dar…uite ca mi-am luat-o. Astazi as dori sa impartasesc cu voi, ca in sfarsit, am inceput sa conduc masina pe taramuri americane. Se fie cam o luna de zile de cand am devenit un pericol public pe strazile din Florida..insa pentru linistea tuturor… nu am comis nicio nenorocire pana acum. Totul se desfasoara lin si conform cu legile Floridiene.

Scriam cam acum doi ani de zile ca mi-am luat Learning Permit. Pentru cine vrea sa citeasca acest articol, click aici. Learning Permit iti trebuie (sau nu neaparat) daca in tara ta de origine nu ai avut carnet si nu vrei sa te aventurezi din prima in a-ti lua permisul de conducere. Dar nu mai detaliez despre acest lucru pentru ca am scris la vremea lui de acest subiect.

Toate drumurile duceau spre urmatorul pas in calatoria mea prin America. Sotul meu trebuia sa plece intr-o calatorie timp de o saptamana (el ma ducea la munca in fiecare zi), ne luasem a doua masina de ceva timp, din care a mea zacea in fiecare zi in parcare (se si pusese praful pe ea), plus ca deja aveam experienta de condus cu ajutorul Learning Permit-ului. So toate drumurile duceau la Roma pentru mine. Nu mai zic ca toti colegii de la munca faceau presiuni masive ca trebuie sa ma duc sa imi iau carnetul. No..zis si facut. M-am programat eu asa intr-o luni de dimineata la DMV.

Dau toate documentele la ghiseu si imi spune sa astept pana sunt strigata. Aaaa, ce am uitat sa spun este ca aici dai examenul auto pe masina proprie. Asa ca masina mea era deja parcata in fata cladirii, cu indicatii pentru sotul meu sa o parcheze intr-un loc cat mai putin populat. In fine, sunt strigata si mi se spune ca sa mergem la masina. Il duc eu pe nenea la masina…imi verifica daca am frane, lumini, semnalizari, imi cere asigurarea auto..sa se asigure ca sunt ok si plecam la drum. Fa la dreapta, fa la stanga…cateva stopuri la care opresc perfect…ma pune sa merg cu spatele, intoarcerea din 3 puncte (pe care by the way…nu o practicasem niciodata, insa chiar in dimineata aceea sotul imi explicase cum se face in caz ca ma pune sa fac asa ceva), imi mai pune cateva intrebari de genul: cum imi pozitionez rotile cand vreau sa fac o parcare in rampa (de parca Florida asta e plina de dealuri si munti, intelegeti gluma, da?) si apoi ma pune sa parchez. Parchez eu intre niste jaloane si apoi imi zica ca sa ies cu spatele in partea stanga. Zic ghinion ca eu invatasem sa ies cu spatele numai in dreapta. Si cand dau sa ies lovesc jalonul din stanga…ma gandesc ca e sfarsit totul. Imi si ziceam eu asa in sinea mea…pacat de mine ca ma descurcasem atat de bine pana la momentul asta. Si instructorul da din cap ca nu e multumit, insa nu zice nimic. Iar iau volanul si intru in parcare, iar dau in spate si hai ca din a doua am iesit. Mai facem cate o drepata, o stanga, dam prioritate la alte masini si gata, ma pune sa opresc. Acum ma mai si intreaba daca stiu ca am gresit. Ii zic si eu ca stiu ca am gresit si ca sunt foarte dezamagita de mine pentru ca de fiecare data mi-a iesit perfect si acum am sfeclit-o (by the way nu stiu cum se zice in engleza sfeclit-o, asa ca sigur am inlocuit cuvantul asta cu un altul :) . Sta el asa si se gandeste si in final zice….Gongratulations, you passed. Oooo, nici nu imi venea sa cred. Eu una nu imi dadeam nicio sansa. Insa uite ca, cateodata tu poti fi criticul tau cel mai aspru. Mi-au retinut apoi Learning Permitul si in schimb am primit carnetul de conducere.

Acum imediat dupa ce mi-am luat carnetul am si fost nevoita sa ma apuc de condus…cum va spuneam sotul a trebuit sa plece pentru o saptamana din US si eu a trebuit sa ma descurc pe cont propriu. Asa ca am inceput. La inceput mai greu, insa uite acum la o luna distanta pot spune ca deja parca incepe sa fie mai usor. Acum voi cei din Romania o sa spuneti ca ma plang degeaba ca e greu…ca in comparatie cu traficul din Bucuresti….Florida este un mic copil, si ca e mai greu sa conduci o manuala decat o automata si ca benzile din US sunt mai late ca cele din Romania, ca aici in US ai locuri de parcare peste tot…si aveti dreptate…insa, asa ca orice incepator, tot imi este greu. Aici am parte de masini foarte mari, plus ca si masina mea e cam mare (mostenire de la sot..el a luat masina cea noua, iar eu am luat masina pe care am cumparat-o cand am ajuns in US, cu bani cash..so cam inchipuiti-va ca nu e chiar atat de noua…ma consolez si eu cu faptul ca la timpul ei a fost full loaded…piele de prima calitate, trapa si motor super puternic…plus marca nemteasca).

Una peste alta…atat am avut sa va spun. Acum sunt si eu independenta. Ma pot duce la mall cand vreau eu. De acum nu o sa mai pierd nicio promotie…le pontez pe toate. Bani imi mai trebuie..ca Driver Licence-ul il am in poseta acum.

4th of July

Ma si gandesc cum de nu am scris pana acum despre aceasta zi foarte speciala aici in US. Nu stiu cum de mi-a scapat, pentru ca in fiecare an am facut ceva special. De exemplu in primul an am fost invitati la o prietena acasa si am tras o mare petrecere cu gratare, bere, voie bune si bineinteles cu vizionatul artificiilor. Al doilea an am fost la Hard Rock Cafe si am vazut artificiile de acolo. Insa parca anul asta le-a intrecut pe toate. Ne tot gandeam ce sa facem anul asta de 4th of July, mai ales ca este primul an cand am si eu aceasta zi libera…pana acum trebuind sa lucrez de fiecare data. Asa ca am zis ca un lucru ca acesta nu trebuie trecut cu vederea ci trebuie sarbatorit asa cum se cuvine.

O prietena ne-a dat un sfat excelent. Sa mergem la plaja pentru ca de acolo se vad cel mai bine artificiile si asa vom simti cel mai bine spritul american. Zis si facut! Ziua de 4 iulie a fost una cam capricioasa, in sensul ca a fost cam innorat. Asa ca toata ziua ne-am tot framantat cu vremea. Insa pe seara cerul parca s-a mai luminat, asa ca am suit in masina si spre plaja cu noi.

Fiind asa o mare sarbatoare nu am mai putut ajunge cu masina pana la ocean. Circulatia era restrictionata. Nu-i problema, parcam masina pe unde putem si o luam la picior. De altfel toata lumea facea ca si noi. Lipa lipa catre plaja.

Am spus sa va si arat puhoiul ce se indrepta catre plaja, bineinteles ca si noi ne includem in el, in puhoi.

4th of July

Daca va intrebati ce sunt cu atatea tricouri galbene..ei bine ei sunt brazilieni. Inca nu pierdusera rusinos. Dupa meciul dezastruos nu mai e nimeni imbracat in galben. :))) Culoarea galbena este interzisa in South Florida.

Lasand acum gluma de-o parte as vrea sa va mai arat peisajul de care am avut parte pana sa ajungem la plaja. Aici in South Florida pana sa ajungi la ocean as sa intalnesti acest canal (pe care ei il numesc Intracoastal) si care de obicei, pe o parte si alta a lui vei gasi numai case de milioane de dolari cu yachturi parcate la pontonul personal. Este cam aceasi fita sa ai o casa cu deschidere la Intracaostal, pe cat este la ocean. Bine la ocean este un pic mai sus cotata, insa nici dincolo nu e de neglijat.

Ce parere aveti? Va place?

Intracoastal

Si lipa lipa din nou pana am ajuns la ocean. Odata ajunsi aici am dat de si mai multa lume. Multa lume, multe tarabe care vindeau cam orice..de la copane de curcan (lumea zice ca sunt delicioase, mie mi se par scarboase), pana la limonada, tacos, buritos si alte minuni de genul. Aaa, plus porumb fiert. Ne-am facut si noi loc printre toti oamenii si am pornit la o mica plimbare pe langa plaja. O dupa amiaza frumoasa, putin innorata insa poate a fost mai bine asa…norii ne-au mai protejat de caldura verii.

In aceasta fotografie puteti vedea in spatele meu toate tarabele ce erau amenajate special pentru aceasta zi.

Tricoul de 4th of July

 

Dar sa nu subestimam plaja. Pana la urma acest peisaj face toti banii. Acum ce-i drept cam aglomerat, insa parca intr-o zi ca asta tocmai asta este farmecul.

Eu la plaja

A se remarca, va rog, tricoul. M-am pregatit intens, nu gluma. In drumurile mele prin mall-urile Floridei am intalnit acest tricou. Cum se apropia Ziua Independentei, am zis ca sa il cumpar. Si bine am facut…pentru ca imi place foarte mult. Am sa il port si cu alte ocazii.

Acum plaja-plaja, plimbare-plimbare, insa ni se facuse cam foame. Asa ca am poposit la unul din restaurantele de pe plaja. Ma si mir cum am gasit o masa disponibila. Dar ce ma mai intreb…bine ca am gasit. Ca imi era si foame si ma si cam dureau picioarele. Stiti voi, eu si problemele mele de picioare.

Aici ne-am delecat, eu cu o salata, iar al meu sot cu un burger. Macar unul din doi sa respecte traditia de a manca burger de ziua nationala a Americii.

Dar sa va arat privelistea pe care am avut-o la restaurant. Sa tot stai si sa nu mai pleci.

Plaja din Deerfield Beach

Aceasta parte de plaja este dedicata tineretului. Dupa cum vedeti in poza, toata lumea face cate un sport. Pai cine a zis ca plaja e doar pentru prajit la soare?

Dar ce ar fi un 4th of July fara artificii? E ca si o zi de nastere fara tort. Dupa ce s-a lasat seara, a urmat un impresionant foc de artificii…lansate direct de pe ponton. Nu exagerez cu absout nimic cand va spun ca focul de artificii a durat jumatate de ora. Ma si dureau picioarele de atata stat pe ele. Am reusit sa fac si un filmulet cu ele, insa acest filmulet nu egaleaza cu nimic ceea ce a fost in realitate. Imi pare rau guys!!!! Am sa las acest articol fara partea de video, pentru ca tot incerc sa editez filmultetul cu artificii, insa de fiecare data imi moare calculatorul. Imi trebuie ceva mai puternic. Pana imi setez serverul ca si computer de editat video…mai dureaza putin. Iar pentru asta nu mai vreau sa mai aman acest post pe blog. Deja simt ca 4th of July este deja un subiect expirat!

 

 

 

My new home

Da, m-am mutat intr-o casa noua.  Povestea care duce la aceasta mutare începe cam asa. In acești doi ani de US am avut timp sa ne plimbam prin imprejurimile Miami-ului si cel mai mult la suflet ni s-a pus Boca Raton si West Palm Beach. Chiar despre West Palm Beach am dedicat un post…atat de indragostita sunt de acest oras, insa de mutat acolo..un pic mai greu, preturile sunt foarte mari. Asa ca a ramas in picioare varianta a doua. Inca de la inceputul anului tot vizitam acest oras, sa vedem cum sunt oamenii, cum sunt magazinele, cum sunt locurile si am ramas intr-adevar impresionati (atat eu cat si sotul). Plus ca scolile sunt cotate cu cel mai bun rating, nu ca vreau sa va dau vreo veste mareata, insa asa pe viitor, vrem sa avem copii si daca se poate sa a studia si la scoli bune.

Astfel ca la sfarsitul lunii februarie ne-am mutat in casa noua. Nu este casa noastra (adica nu suntem proprietari), insa sistemul aici in US iti da senzatia ca locul este al tau pentru totdeauna. De ce zic asta, poate va intrebati! Sau daca nu va intrebati, tot am sa va spun, na! Cel mai probabil atunci cand te muti in chirie iti vei gasi un apartament in unul din multele comunitati ce sunt contruite doar pentru a fi inchiriate. Cel putin asa este aici in zona Miami…mai departe nu stiu ce sa va spun. Chiar pentru cei ce imi citesc blogul si traiesc aici in US…va rog sa imi lasati commenturi mai jos despre cum e sistemul de inchiriat la voi in zona. Asa se face ca ai de unde alege atunci cand vrei sa te muti. Pur si simplu alegi o comunitate..in functie de crieteriile dorite de tine. Apartamentul il inchiriezi gol golut. Primesti doar bucataria mobilata+electronicele cat si baia cu tot ce iti trebuie. In rest…este jobul tau sa iti cumperi mobilier. De la pat pana la televizor si pana la mobilierul de exterior. De asta spun ca este ca si cum este casa ta…pentru ca il personalizezi asa cum iti place tie.

Criteriile noastre de cautare au fost: Gated Community (adica comunitate ce este inchisa si ca sa poti intra trebuie sa ai o cartela cu care sa deschizi portile, sau daca esti vizitator ai ca un fel de interfon unde suni, iar proprietarii trebuie sa iti deschida usa), am vrut sa fie aproape de locurile noastre de munca si am vrut sa fie o cominitate cu mult tineret si family orientated cat si oameni de calitate. Nu numai ca am gasit tot ceea ce am insirat in cele de mai sus..insa am primit si mai mult de atat.

Comunitatea are pe langa piscina si sala de gym si un teren de tenis pe nisip, doua terenuri de tenis, plus un teren de squash. Toate acestea (cu exceptia piscinei) inca nu au fost atinse de mine din motive nu de leneveala ci din cauza faptului ca am piciorul fisurat. Asa ca singura activitate ce imi este perimisa, momentan, este statul la piscina si prajitul la soare. Nu ca m-as plange, doar remarc si eu.

Insa cel mai mult ma bucur de privelistea ce o am atat din living room cat si din dormitor. Apartamentul pe care l-am inchiriat are privire la lac. O frumusete! In fiecare dimineata primul lucru pe care il fac este sa imi arunc privirea pe geam si sa ma incarc cu o energie atat de pozitiva doar din simplul fapt ca privelistea este una de vis. Diminetile de weekend le petrecem pe balcon, unde ne bem cafeaua in acelasi peisaj de vis. Doamne, nici nu am avut pe lista de dorinte ale noului apartament priveliste la lac, insa ma bucur din tot sufletul ca stam aici. Este minunat! Chiar si cand ploua imi place cum ploaia se vede in lac; si credeti-ma ca nu mi-a placut niciodata ploaia. Nici nu am cuvinte sa va spun cat de mult imi place unde ne-am mutat.

As vrea sa va povestesc putin si despre mutatul in sine. Cum am manageriat totul. Pana la urma sa te muti dintr-o casa in alta nu este cel mai simplu lucru din lume. Cu o saptamana inainte sa ne mutam am inceput sa impachetam totul in cutii. Am inceput cu lucrurile ce nu ne erau folositoare imediat, iar ultimelor zile le-am alocat impachetarii lucrurilor ce le foloseam zilnic. Ultimele zile petrecute in vechea casa au fost traite ca si studentii. Frigiderul era cam gol, oalele si farfuriile erau deja in cutii..asa ca salvarea noastra a fost mancat in oras cat si mancatul de porcarii ce nu trebuiau tinute in frigider sau nu trebuiau gatite. Nu au fost cele mai fericite zile din viata mea, ce sa zic. Apoi intr-o frumoasa zi de sambata a sosit ziua cu pricina..adica cea a mutatului efectiv. Am inchiriat o camioneta si am trecut la treaba. Trebuie sa le multumim prietenilor ce ne-au ajutat. Fara ei mutarea ar fi fost mult mai grea si istovitoare. Dupa ce am incarcat totul am plecat cu truck-ul la drum. Interesant ce sa spun! Imi place sa privesc lucrurile de sus…pe autorstrada eram cei mai inalti. Ne-am miscat destul de bine, pentru ca undeva la ora 5 dupa amiaza am avut toata mobila si toate cutiile in apartamentul cel nou. De notat aici a fost faptul ca salteaua de la pat (King size pentru cunoscatori) a fost urcata prin balcon…nu prea incapea pe usa. Bine ca ne-am mutat la etajul 1. LOL. Nu va mai spun ca ne-a luat o saptamana pana ce am scos totul din cutii si am aranjat mobila prin casa. In principiu tot ce aveam in vechea casa am putut sa incorporam si aici cu exceptia biroului. Dar nu-i bai ca l-am transformat intr-un frumos bar. Ca doar barul e mai important decat birou de studiu, nu?

As incheia postul aici insa nu pot sa nu va mai mentionez ceva. Pentru ca ne-am mutat pe 1 martie nu puteam sa ratam martisotul. Asa ca dupa ce am facut un morman de cutii in mijocul casei, ne-am decis sa le lasam acolo pentru a petrece. Ca doar odata pe an este 1 Martie. Asa ca ne-am suit cu totii in masina si am plecat catre prietenii nostri unde am incins o mare petrecere, ce a durat pana pe la 12 noaptea. Si doar vreau sa va arat ce martisor am primit. Cel mai dulce vreodata.

 

Already two years in United States

Oooo dar repede mai trece timpul. Ma simt ca si cum sunt aici de o vesnicie, insa in acelasi timp simt ca abia am sosit. Unde au trecut cei doi ani? Timpul cu siguranta trece mai repede aici, altfel nu imi explic cum am ajuns sa sarbatoresc inca un an aici in America. Din ce in ce mai mult simt ca aici imi este locul, am inceput poate sa imi schimb din compotament si incetul cu incetul sa devin un pic mai americanca, desi sunt convinsa de faptul ca niciodata nu am sa fiu suta la suta ca si americanii. Asta ia cateva generatii. Poate ca copii mei vor fi americani adevarati si daca nu ei, atunci cu siguranta copii copiilor mei. “No rush, no stress!” (more…)

The true experience of living in another country! Part 1

Aveam in gând demult o idee, dar ma tot temeam ca lumea nu o sa răspundă afirmativ nebuniei mele! Si m-am tot gândit si iar gandit dupa care am zis ca măcar pot incerca. Dacă nici măcar nu încerc, de unde sa știu eu ca nu imi va ieși?
Si uite asa mi-am cooptat toți prietenii care trăiesc in diverse părți ale lumii sa ne povesteasca experiența lor. Pentru unii chiar “departe de casa” reprezintă acasa, pentru alții este decât o etapa din viata lor. (more…)