job

Let’s have a chat about career

Am lansat de ceva timp pe facebook ideea ca as vrea sa scriu despre joburile din US. Acum, asa ca un disclamer, nu sunt o mare cunoscatoare in ale joburilor in US, fiind doar la al doilea ..insa am zis sa impartasesc experienta mea, poate va va ajuta cat de putin.

Am sa incep cronologic prin a va spune cate ceva din experienta mea in “campul muncii” in US, iar in final sa raspund la cateva intrebari generale ce mi-au fost adresate legate de acest subiect.

Sa incepem, zic, cu primul job in US  prin a va spune ca atunci cand eram pe punctul de a pleca din Romania, nu aveam niciun fel de idee despre ce as putea munci in America. Ma gandeam ca o sa ma angajez la un hotel ca ori si ce. Aveam (si inca am) un prieten ce lucreaza la Marriott si am zis ca poate acolo ma voi angaja si eu. Cand mi-au venit actele si am putut sa ma apuc sa imi caut de munca..a fost cam greu…pur si simplu nu stiam de unde sa o apuc. La prietenul meu nu imi puteam depune CV-ul (care by the way in America se numeste RESUME) pentru ca locuiam la vreo 30 min de mers cu masina, masina ce nu o detineam. Adica aveam una, insa o folosea sotul meu…iar pe langa asta, eu nici macar nu aveam carnet de conducere. Asa ca ideea asta a iesit din discutie.

In una din zile am fost la banca sa ne deschidem si noi un cont curent, iar tipa ce ne-a ajutat in acest proces ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca suntem din Romania si ea a zis..aa, tocmai o colega si-a dat demisia si era din Romania. Managera a placut-o foarte mult. Atunci sotului meu i-a iesit repede pe gura porumbelul…aaa sotia mea cauta de munca. Tipa, Mercedes o chema, s-a dus repede si a chemat-o pe managera sa ma prezinte si sa ii spuna ca eu as vrea sa aplic pentru pozitia de casier ce era disponibila la ei in sucursala. Managera a venit, s-a prezentat si mi-a spus cum sa aplic….toti candidatii trebuind sa completeze aplicatia online.
M-am dus eu acasa tare bucuroasa ca m-a bagat si pe mine cineva in seama in America, crezusem ca il prinsesem pe Dumnezeu de picior. Am intrat pe site-ul lor si am inceput sa completez la formular. O My GOD! Mi-a luat cred cel putin o ora. Pe langa faptul ca a trebuit sa completez toate detaliile despre mine (si cam ce am mancat cand eram mica, cum o cheama pe pisica mea si tot felul de intrebari de genul – Glumesc, stiti da?) apoi a trebuit sa rezolv cateva probleme simple de matematica si in final a trebuit sa imi incarc Resume-ul in sistem. Am zis..gata…sigur ma iau, sau macar ma cheama la un interviu. Trebuie sa va spun ca nu m-au sunat pentru niciun interviu, insa am aflat de la Mercedes de ce nu m-au selectat…. datorită faptului ca nu aveam experienta cu bani cash sau cecuri. Imi daduse mie Mercedes cateva tips-uri despre cum sa imi fac CV-ul, insa am zis ca eu nu pot minti. Morala este ca daca nu minti, nu castigi! Cel putin in cazul acesta.

Am vrut sa incep prin a va spune aceasta poveste pentru a va atrage atentia asupra sistemului american de aplicat la joburi. Aplicatiile lor sunt de durata. Trebuie sa iti acorzi mult timp. Nu e ca pe ejobs sa apesi un buton si gata. Nu…aici poate sa iti ia si o ora pentru a aplica la un singur job. Cateodata trebuie sa iti faci si cont cu user si parola si mai stiu eu ce complicaciuni ce iti ocupa mult timp.

Eee, dar sa trecem mai departe in povestea noastra. Sotul meu deja incepuse munca la unul din prietenii ce ii aveam in US. El era “aranjat” ca sa zic asa! Si intr-o zi ma suna si imi spune ca Macys face angajari. Vazuse el cand trecuse pe langa un magazin ca aveau ca un fel de banner la intrare. Imi zice..aplica si tu, ce ai de pierdut? Zis si facut. Intru la ei pe site la sectiunea de joburi/career si incep sa plic. Iarasi aplicatia lui peste prajit! Imi ia ceva zeci de minute pana termin si apoi astept. Astept si astept pentru cateva saptamani si nimic. Imi si pierdusem speranta ca cineva ma va mai contacta. Cand intr-o zi, primesc un email de la resurse umane Macys ca sunt invitata sa imi fac singura programare la interviu daca mai vreau sa ma mai duc. Intru eu pe link-ul ce mi-l da, imi fac singura programare la un interviu (mare lucru nu am facut, practic mi-am ales dintr-un calendar ziua si ora la care m-am putut duce si atat). Nici nu stiam ce sa cred, ca nu mai vorbisem la telefon cu nicio persoana. Totul era automatizat. In final cand am ajuns la interviu, daca va vine sa credeti, am dat si de fiinte umane acolo. Restul de poveste este istorie, nu mai are sens sa intru in amanunte. Daca vreti sa cititi despre cum a decurs interviul si primele impresii despre munca la Macys click aici, am scris la momentul cu pricina despre aceasta experienta, aceea a primului job in US.

Dupa aproape doi ani de lucrat la Macys am inceput sa imi caut altceva. Daca vreti sa vedeti motivele pentru care am decis sa imi schimb jobul dati click aici. Am o poveste deja scrisa pe blog despre asta. Lucurile aratau deja altcumva. M-am simtit mult mai stapana pe mine, eram mult mai sigura pe engleza mea si stiam unde si cum sa imi caut un loc de munca. Am cautat pe internet cele mai mari companii in South Florida si am intrat la ei pe site sa aplic la joburile pe care le aveau postate. Marile companii intotdeauna vor avea joburile afisate la ei pe site. Si te duci, iti faci un cont si incepi sa faci aplicatia la jobul pe care il consideri potrivit pentru tine. Da, acele aplicatii ce dureaza ore in sir….dar ce sa faci…trebuie sa devii rabdator in a duce la capat ceea ce ai inceput.

Pe langa asta, mi-am creat si un cont pe www.monster.com (ca un fel de ejobs de America) cat si pe www.craigslist.org si am intrat la sectiuna de joburi pe South Florida. Am urmarit chiar si joburile ce erau afisate pe Linkedin si de aici am vazut un job in care eram interesata, asa ca am intrat apoi pe site-ul companiei, am facut aplicatia si chiar m-au sunat pentru un interviu. Doar ca a trebuit sa ii refuz, pentru ca deja acceptasem un alt job.

Sper ca aceste informatii va pot fi folositoare. Mie cu siguranta mi-ar fi  fost utile, insa nu am avut unde le citi. A trebui sa le invat treptat. Viata te invata.

Si nu as vrea sa inchei acest articol pana nu raspund la cateva intrebari care mi-au fost adresate de-a lungul timpului.

1. Am terminat facultatea X din Romania, ce sanse sunt sa imi gasesc un job in America?

Fara sa par rea, va spun ca in America nu se pune accent mare pe ce facultate ai terminat…ba mai mult de atat nu se cere nicio diploma la angajare. Unii nu au auzit nici de Romania, dar asta e o alta poveste. Sa nu credeti ca acum cei de la resurse umane stau sa cerceteze pe internet cat de buna este facultatea trecuta in CV. Chiar vorbeam la munca cu tipa ce face angajari si spunea ca nici nu baga in seama studiile superioare in alte tari decat America. In acest caz, pentru noi astia ce nu avem studii superioare in US, cel mai important este sa ne focusam pe experienta. Experienta noastra le va spune lor mult mai multe despre noi, decat ce facultate am terminat. Asa ca luati in considerare acest aspect daca aplicati la un job in US, vindeti-va cat mai bine prin experienta acumulata de-alungul anilor.

2. O alta intrebare: daca vin in America ce job imi pot gasi?

Cu intrebarea asta va spun ca ma incuiati. Nu prea stiu ce sa va raspund pentru ca nu stiu ce experienta aveti sau ce ati fi dipusi sa lucrati. La inceput poate este mai greu, poate ca va trebui sa faceti compromisuri, poate ca in Romania era o rusine sa faceti jobul pe care il faceti aici…nu va ingrijorati, este doar inceputul. Primul job este cel mai important pentru a sparge gheata si pentru a acumula experienta de munca in US. Conteaza pe resume foarte mult. Multi nici nu se uita la Resume daca nu vad ca ati lucrat pentru o companie americana.

3. Alta intrebare este daca studiile din Romania sunt recunoscute aici?

Aici pot face  intr-un fel legatura cu intrebarea numarul 1, insa am sa o tratez separat pentru ca mai sunt niste lucruri de spus cu privire la acest subiect. Daca intrebarea este legata de angajator, atunci raspunsul este Nu, nu iti recunoaste nimeni studiile de acasa. Daca vorbim de continuarea studiilor in US, atunci este cu totul si cu totul altceva. Daca ati facut facultatea de drept, medicina sau stomatologie, atunci diploma de acolo nu va fi recunoscuta aici si va trebui sa incepeti o facultate noua. Si aceste facultati nu sunt tocmai ieftine. Cateva sute de mii de dolari. Dar odata ce ai terminat facultatea, banii ti se intorc, asta e clar.

Anumite facultati sunt recunoscute si it permit continuarea studiilor cu un master. In functie de masterul pe care il faci, e posibil sa mai trebuiasca sa dai cateva diferente. Difera de la caz la caz. Sunt vesti bune sau vesti rele, depinde cum vreti sa priviti situatia.

4. Sa discutam si partea financiara a problemei. Ce salarii sunt in US?

Salariul minim, la ora actuala este de $9.73. Marea majoritate a joburilor sunt platite la ora, iar oferta de munca se face intotdeauna in suma bruta. De exemplu, salariul este de $50.ooo/an. Ceea ce inseamna ca de aici ti se vor lua taxe, tot de aici ti se vor lua bani pe asigurarea de sanatate sau pensie privata. Cat iei in mana mai depinde si de cati dependenti ai sau declari. Daca, de exemplu, sunteti o familie de 3 persoane (mama, tata si un copil) si daca doar sotul lucreaza atunci el are alte doua persoane in ingrijire. Asa ca poate plati taxe mai putine. Astfel dupa un an cand trebuie sa iti faci taxele, statul iti mai poate restitui niste taxe. Insa partea asta poate reprezenta un alt post pe blog. Deja divagam de la subiect.

Sper ca am putut sa creionez cat de cat cum sta treaba cu joburile in America!

In final totul depinde de voi, asa va va urez tututor mult succes si la cat mai multi bani!

Problems and some medical information

M-am gandit ca aceasta problema de sanatate sa ramana asa doar pentru mine, fiind ceva personal. Insa apoi am zis ca de ce sa nu va povestesc si voua cate ceva…poate intereseaza pe cineva. Plus ca am sa incerc sa dau si cateva detalii despre cum functioneaza sistemul de sanatate aici…acesta fiind total diferit fata de Romania.

Dar sa trecem la povestit..propun. Poate multi dintre voi stiti ca am ceva probleme de sanatate cu piciorul. Chiar pomeneam acest lucru in unul din posturile anterioare (cel cu After the rain the sun always rises). Problema a inceput in luna februarie. Chiar de Sfantul Valentin imi aduc aminte ca m-am dus la doctor, in urma unor dureri destul de puternice ale piciorului (labei piciorului). Si uite asa ma pun la o radiografie, iar in urma ei imi spun ca am o fisura la un os. Bun zic! Bine recunosc nu am zis asta…m-am panicat, nu mi-a venit sa cred, m-am facut un pic alba la fata, am luat o gura de aer si apoi am intrat in cabinet si am intrebat: “Acum ce e de facut doamna doctor?”. Doamna doctor a spus asa: in primul rand repaos aproape total. Nu am voie sa stresezi piciorul. Cam nu mi-a picat bine acest raspuns, pentru ca pe vremea respectiva eu lucram la Macys, iar banii mi castigam stand opt ore pe zi in picioare si robotind in continuu. Dar daca asta mi s-a prescris, asta am si facut. Am sunat la HR, l-am spus ca am o problema de sanatate, m-au pus sa le dau un fax cu biletul de la doctor si mi-au dat doua saptamani de repaos. Ca o mica paranteza, pauza de munca este una neplatita. Daca sunteti intrigati de acest subiect, imi puteti lasa commenturi mai jos si promit sa raspund la ele. Dar sa incheiem paranteza cea lunga. Pe langa repaos si odihna cat se poate, mi-a mai dat si cel mai urata sanda din lume sa o port. Asta ca sa nu imi puna piciorul in ghips. Da urata de tot, voi intelegeti? Ma rog…nu mai incapea vorba acum de fashion cand tu sari intr-un picior. Mi-am luat sandaua cea urata si am plecat acasa. Chiar am sa va pun si o poza cu sandaua sa va minunati si voi cat de urata este. Na, sa o fac de rusine, ca si ea ea mi-a stricat imaginea pentru atata amar de vrSandaua cea urataeme.

Peste doua saptamani trebuia sa revin la control. Bucurie mare cand m-am intors…eu ferm convinsa ca sunt vindecata complet. Rezultatul medicului vreti sa il stiti? Ei bine…nu ma refacusem. Fisura era inca acolo. Da-i pentru inca cateva saptamani cu sandaua cea urata. Imaginea mea de diva se degrada din ce in ce mai mult. Sandaua ma facea de rusine.

Iar port dracia cateva saptamani, iar ma duc la doctor. De data asta ajung la un alt doctor…tot ortoped care imi stia si ea povestea. Imi face si ea radiografie si imi zice ca nu s-a reparat. Ei dracie zic eu, ei dracie zice si ea (ea doctorita)! Stiindu-mi povestea despre picior se arata ingrijorata ca port dracia in picior de atat amar de vreme si fara niciun rezultat. Imi da voie sa renunt la sandaua cea urata…imi zice: nu o mai purta, ca vad ca nu te ajuta la nimic. Imi da in schimb sa port in incaltamintea mea niste talpici speciale. Le iau si pe astea si incep sa le port. Si le port si le port si tot nimic. Durerea persista, mai ceva ca parul dat cu fixativul ala din reclama! Ba mai rau…durerea mi se duce in glezna si piciorul mi se umfla pana la genunghi. Nu mai zic de faptul ca mi-am stricat mersul de tot. Sunt foarte defecta la mers…insa ce mai conteaza? Sa merg cum oi merge, doar doar sa mi se lipeasca fisura.

Cu situatia descrisa mai sus, sun iar primul doctor, ii spun ca ma simt rau…si imi zice ca de urgenta sa ma duc la ea ca sunt suspecta de infectie. No…zic…minunat! Bine iar m-ati prins, nu am zis asa…m-am panicat si am plecat catre cabinetul ei. Acum vestea buna este ca nu am infectie…vestea rea este ca piciorul se inflamase pentru  ca dupa cinci luni de zile (da cinci luni de zile) piciorul meu tot nu este refacut. Tot fisurat este…ba chiar un pic mai mult decat data trecuta. No…imi pierduse sperantele…zic lasa ca macar nu e rupt…cu fisura o duc eu! Insa speranta a venit repede de la doctora mea. Am inceput sa fac o terapie de electosocuri. In engleza ea se numeste “bone stimulation” si practic imi lipeste niste chestii pe picior care imi dau niste socuri electrice. Pe de o parte am parte de electroni pozitivi si pe cealalta parte sunt cei negativi. Forta magnetica ce se formeaza intre acestia imi accelereaza vindecarea la nivel celular. Nu ma puneti sa va spun mai multe despre acest aparat ca nu stiu. Si atata mi-a fost greu sa inteleg. Ce stiu este ca odata la doua zile sunt la cabinetul medical, ma intind in pat si timp de 45 minute simt in picior niste socuri electice. Nu sunt dureroase, pentru mine sunt doar inconfortabile. Dar daca-i musai, atunci cu placere. In momentul de fata am facut sase sedinte, mai am inca patru. Rezultatul pana acum…ma simt un pic mai bine. Prima oara m-am simtit super bine, de prinsemem aripi, acum insa nu asa de minunat…oricum mai bine decat in trecut. Bone Stimulation

Daca vreti un update despre cum mai decurge treaba..am sa va tin la curent pe pagina de Facebook. Daca nu sunteti conectati cu mine pe Facebook, atunci click aici si veti fi. Doar un simplu LIKE si se rezolva.

Acum va spuneam la inceput ca as vrea sa va dau si cateva informatii despre sistemul de sanatate din US, ca eu de plans m-am plans destul. Acum macar sa plecati de aici si cu ceva informatii folositoare. Aici in aceasta tara tuturor posibilitatilor nu ai asigurare medicala doar pentru faptul ca muncesti. Nu! Aici poti munci si sa nu ai asigurare medicala. Din doua motive..unul ca nu vrei sa platesti asigurare medicala, iar al doilea pentru ca firma unde lucrezi tu nu iti ofera acest beneficiu.

Hai sa detaliez un pic mai mult. Sa incepem cu variantea a doua ca e mai scurta. Daca compania nu iti ofera beneficii medicale, atunci nu ai asigurare medicala. Iti poti plati tu singur totul la o companie de asigurare privata sau daca venitul tau este unul foarte mult poti opta pentru Obama Care. Sau nu…si atunci nu ai! Daca nu ai asigurare si patesti ceva, platesti 100% din buzunarul tau! Punct. Daca iti faci o asigurare privata atunci esti asigurat si am acum se leaga mai mult de varianta a doua, deci detaliez mai jos.

Sa zicem ca firma unde lucrezi iti ofera beneficiul de a opta pentru asigurare medicala. In acest caz compania plateste o anumita suma de bani pe an catre compania de asigurare, insa trebuie sa contribui si tu cu o parte. De obicei mai mica decat partea companiei. E, numai ca toata lumea (aproape) are un “deductible”. Adica sa zicem ca primii 3000 dolari trebuie sa ii platesti din buzunarul tau in caz ca trebuie sa te duci la doctor. Astia 3000 sunt alesi asa arbitrar. Poate varia de la zero la ce stiu eu cat! Acum un lucru bun este ca de exemplu compania unde lucrezi tu iti ofera acest beneficiu, insa compania unde sotul tau lucreaza nu ofera acest beneficiu. Atunci tu il poti lua pe sot, daca ai si copii si ii poti trece pe toti pe planul tau.. la compania unde lucrezi tu. Platesti si pentru ei in fiecare luna, insa fiecare membru al familiei este asigurat medical.

Acum inca un amanunt despre aceste asigurari medicale. Ele sunt impartite in trei: Dentist, de ochi si generala sa ii spunem. Si poti opta sa platesti pentru toate trei, sau ii poti alege doar ce vrei. De exemplu anul asta noi nu am mai optat pentru a plati pentru ochi..ca ne-am controlat anul trecut, am vazut ca suntem bine si oricum suntem tineri. Daca doamne fereste se intampla ceva cu ochii nostrii, atunci va trebui sa platim din buzunarul nostru. Fiecare din cele 3 programe de asigurare are “deductible” lui.

Mai multe detalii despre dentist va voi da intr-un alt post, pentru ca intentionez sa ma duc si acolo, pentru o sesiune masiva de curatare a dintilor!

Nu as vrea sa fac acest text kilometric, si asa este. Daca mai aveti intrebari, va rog sa mi le adresati in commenturile de mai jos si am sa incerc sa raspund la toate. In cazul in care stiu raspunsul.

The true experience of living in another country! Part 2

Revin la voi cu o alta poveste, cel putin atat de interesanta ca si cea anterioara spusa de Katy si Petrisor. Daca ar fi sa descriu povestea aceasta … ea imi inspira un cockail de locuri in care prietena mea Catrinel a trait…de la batranul continent, pana in indepartatul Hawaii si lumea araba. Suna foarte interesant, nu? Inca nu stiti nimic!  (more…)

The true experience of living in another country! Part 1

Aveam in gând demult o idee, dar ma tot temeam ca lumea nu o sa răspundă afirmativ nebuniei mele! Si m-am tot gândit si iar gandit dupa care am zis ca măcar pot incerca. Dacă nici măcar nu încerc, de unde sa știu eu ca nu imi va ieși?
Si uite asa mi-am cooptat toți prietenii care trăiesc in diverse părți ale lumii sa ne povesteasca experiența lor. Pentru unii chiar “departe de casa” reprezintă acasa, pentru alții este decât o etapa din viata lor. (more…)

First job in United States

Deja este  arhicunoscut cuvantul “first” in blog, dar toate’s noi, aici, la mine in America. Dar sa nu deviem de la subict. Povestea incepe asa! Imi sosisera toate actele, asa ca acum urma sa imi gasesc ceva de munca. Ma tot uitam eu pe internet si nimic interesant. Intr-o zi, sotul meu ma suna si imi spune ca Macy’s are anunt prin toate magazinele cum ca fac angajari si ca sa aplic. Zis si facut. (more…)

Today I quit my job

Asta trebuia sa sune bine, nu? Adica atunci cand iti dai demisia esti fericit ca pleci de acolo, esti fericit ca scapi de toti colegii aia nesuferiti, ca nu te mai enerveaza seful, ca ai scapat de toate responsabilitatile ce tie nu iti faceau placere. Numai ca la mine nu a fost deloc asa! (more…)