goals

Driver in US

Offf, a sosit si clipa aceasta. Nu credeam ca am sa imi iau niciodata inima in dinti. Dar…uite ca mi-am luat-o. Astazi as dori sa impartasesc cu voi, ca in sfarsit, am inceput sa conduc masina pe taramuri americane. Se fie cam o luna de zile de cand am devenit un pericol public pe strazile din Florida..insa pentru linistea tuturor… nu am comis nicio nenorocire pana acum. Totul se desfasoara lin si conform cu legile Floridiene.

Scriam cam acum doi ani de zile ca mi-am luat Learning Permit. Pentru cine vrea sa citeasca acest articol, click aici. Learning Permit iti trebuie (sau nu neaparat) daca in tara ta de origine nu ai avut carnet si nu vrei sa te aventurezi din prima in a-ti lua permisul de conducere. Dar nu mai detaliez despre acest lucru pentru ca am scris la vremea lui de acest subiect.

Toate drumurile duceau spre urmatorul pas in calatoria mea prin America. Sotul meu trebuia sa plece intr-o calatorie timp de o saptamana (el ma ducea la munca in fiecare zi), ne luasem a doua masina de ceva timp, din care a mea zacea in fiecare zi in parcare (se si pusese praful pe ea), plus ca deja aveam experienta de condus cu ajutorul Learning Permit-ului. So toate drumurile duceau la Roma pentru mine. Nu mai zic ca toti colegii de la munca faceau presiuni masive ca trebuie sa ma duc sa imi iau carnetul. No..zis si facut. M-am programat eu asa intr-o luni de dimineata la DMV.

Dau toate documentele la ghiseu si imi spune sa astept pana sunt strigata. Aaaa, ce am uitat sa spun este ca aici dai examenul auto pe masina proprie. Asa ca masina mea era deja parcata in fata cladirii, cu indicatii pentru sotul meu sa o parcheze intr-un loc cat mai putin populat. In fine, sunt strigata si mi se spune ca sa mergem la masina. Il duc eu pe nenea la masina…imi verifica daca am frane, lumini, semnalizari, imi cere asigurarea auto..sa se asigure ca sunt ok si plecam la drum. Fa la dreapta, fa la stanga…cateva stopuri la care opresc perfect…ma pune sa merg cu spatele, intoarcerea din 3 puncte (pe care by the way…nu o practicasem niciodata, insa chiar in dimineata aceea sotul imi explicase cum se face in caz ca ma pune sa fac asa ceva), imi mai pune cateva intrebari de genul: cum imi pozitionez rotile cand vreau sa fac o parcare in rampa (de parca Florida asta e plina de dealuri si munti, intelegeti gluma, da?) si apoi ma pune sa parchez. Parchez eu intre niste jaloane si apoi imi zica ca sa ies cu spatele in partea stanga. Zic ghinion ca eu invatasem sa ies cu spatele numai in dreapta. Si cand dau sa ies lovesc jalonul din stanga…ma gandesc ca e sfarsit totul. Imi si ziceam eu asa in sinea mea…pacat de mine ca ma descurcasem atat de bine pana la momentul asta. Si instructorul da din cap ca nu e multumit, insa nu zice nimic. Iar iau volanul si intru in parcare, iar dau in spate si hai ca din a doua am iesit. Mai facem cate o drepata, o stanga, dam prioritate la alte masini si gata, ma pune sa opresc. Acum ma mai si intreaba daca stiu ca am gresit. Ii zic si eu ca stiu ca am gresit si ca sunt foarte dezamagita de mine pentru ca de fiecare data mi-a iesit perfect si acum am sfeclit-o (by the way nu stiu cum se zice in engleza sfeclit-o, asa ca sigur am inlocuit cuvantul asta cu un altul :) . Sta el asa si se gandeste si in final zice….Gongratulations, you passed. Oooo, nici nu imi venea sa cred. Eu una nu imi dadeam nicio sansa. Insa uite ca, cateodata tu poti fi criticul tau cel mai aspru. Mi-au retinut apoi Learning Permitul si in schimb am primit carnetul de conducere.

Acum imediat dupa ce mi-am luat carnetul am si fost nevoita sa ma apuc de condus…cum va spuneam sotul a trebuit sa plece pentru o saptamana din US si eu a trebuit sa ma descurc pe cont propriu. Asa ca am inceput. La inceput mai greu, insa uite acum la o luna distanta pot spune ca deja parca incepe sa fie mai usor. Acum voi cei din Romania o sa spuneti ca ma plang degeaba ca e greu…ca in comparatie cu traficul din Bucuresti….Florida este un mic copil, si ca e mai greu sa conduci o manuala decat o automata si ca benzile din US sunt mai late ca cele din Romania, ca aici in US ai locuri de parcare peste tot…si aveti dreptate…insa, asa ca orice incepator, tot imi este greu. Aici am parte de masini foarte mari, plus ca si masina mea e cam mare (mostenire de la sot..el a luat masina cea noua, iar eu am luat masina pe care am cumparat-o cand am ajuns in US, cu bani cash..so cam inchipuiti-va ca nu e chiar atat de noua…ma consolez si eu cu faptul ca la timpul ei a fost full loaded…piele de prima calitate, trapa si motor super puternic…plus marca nemteasca).

Una peste alta…atat am avut sa va spun. Acum sunt si eu independenta. Ma pot duce la mall cand vreau eu. De acum nu o sa mai pierd nicio promotie…le pontez pe toate. Bani imi mai trebuie..ca Driver Licence-ul il am in poseta acum.

My new home

Da, m-am mutat intr-o casa noua.  Povestea care duce la aceasta mutare începe cam asa. In acești doi ani de US am avut timp sa ne plimbam prin imprejurimile Miami-ului si cel mai mult la suflet ni s-a pus Boca Raton si West Palm Beach. Chiar despre West Palm Beach am dedicat un post…atat de indragostita sunt de acest oras, insa de mutat acolo..un pic mai greu, preturile sunt foarte mari. Asa ca a ramas in picioare varianta a doua. Inca de la inceputul anului tot vizitam acest oras, sa vedem cum sunt oamenii, cum sunt magazinele, cum sunt locurile si am ramas intr-adevar impresionati (atat eu cat si sotul). Plus ca scolile sunt cotate cu cel mai bun rating, nu ca vreau sa va dau vreo veste mareata, insa asa pe viitor, vrem sa avem copii si daca se poate sa a studia si la scoli bune.

Astfel ca la sfarsitul lunii februarie ne-am mutat in casa noua. Nu este casa noastra (adica nu suntem proprietari), insa sistemul aici in US iti da senzatia ca locul este al tau pentru totdeauna. De ce zic asta, poate va intrebati! Sau daca nu va intrebati, tot am sa va spun, na! Cel mai probabil atunci cand te muti in chirie iti vei gasi un apartament in unul din multele comunitati ce sunt contruite doar pentru a fi inchiriate. Cel putin asa este aici in zona Miami…mai departe nu stiu ce sa va spun. Chiar pentru cei ce imi citesc blogul si traiesc aici in US…va rog sa imi lasati commenturi mai jos despre cum e sistemul de inchiriat la voi in zona. Asa se face ca ai de unde alege atunci cand vrei sa te muti. Pur si simplu alegi o comunitate..in functie de crieteriile dorite de tine. Apartamentul il inchiriezi gol golut. Primesti doar bucataria mobilata+electronicele cat si baia cu tot ce iti trebuie. In rest…este jobul tau sa iti cumperi mobilier. De la pat pana la televizor si pana la mobilierul de exterior. De asta spun ca este ca si cum este casa ta…pentru ca il personalizezi asa cum iti place tie.

Criteriile noastre de cautare au fost: Gated Community (adica comunitate ce este inchisa si ca sa poti intra trebuie sa ai o cartela cu care sa deschizi portile, sau daca esti vizitator ai ca un fel de interfon unde suni, iar proprietarii trebuie sa iti deschida usa), am vrut sa fie aproape de locurile noastre de munca si am vrut sa fie o cominitate cu mult tineret si family orientated cat si oameni de calitate. Nu numai ca am gasit tot ceea ce am insirat in cele de mai sus..insa am primit si mai mult de atat.

Comunitatea are pe langa piscina si sala de gym si un teren de tenis pe nisip, doua terenuri de tenis, plus un teren de squash. Toate acestea (cu exceptia piscinei) inca nu au fost atinse de mine din motive nu de leneveala ci din cauza faptului ca am piciorul fisurat. Asa ca singura activitate ce imi este perimisa, momentan, este statul la piscina si prajitul la soare. Nu ca m-as plange, doar remarc si eu.

Insa cel mai mult ma bucur de privelistea ce o am atat din living room cat si din dormitor. Apartamentul pe care l-am inchiriat are privire la lac. O frumusete! In fiecare dimineata primul lucru pe care il fac este sa imi arunc privirea pe geam si sa ma incarc cu o energie atat de pozitiva doar din simplul fapt ca privelistea este una de vis. Diminetile de weekend le petrecem pe balcon, unde ne bem cafeaua in acelasi peisaj de vis. Doamne, nici nu am avut pe lista de dorinte ale noului apartament priveliste la lac, insa ma bucur din tot sufletul ca stam aici. Este minunat! Chiar si cand ploua imi place cum ploaia se vede in lac; si credeti-ma ca nu mi-a placut niciodata ploaia. Nici nu am cuvinte sa va spun cat de mult imi place unde ne-am mutat.

As vrea sa va povestesc putin si despre mutatul in sine. Cum am manageriat totul. Pana la urma sa te muti dintr-o casa in alta nu este cel mai simplu lucru din lume. Cu o saptamana inainte sa ne mutam am inceput sa impachetam totul in cutii. Am inceput cu lucrurile ce nu ne erau folositoare imediat, iar ultimelor zile le-am alocat impachetarii lucrurilor ce le foloseam zilnic. Ultimele zile petrecute in vechea casa au fost traite ca si studentii. Frigiderul era cam gol, oalele si farfuriile erau deja in cutii..asa ca salvarea noastra a fost mancat in oras cat si mancatul de porcarii ce nu trebuiau tinute in frigider sau nu trebuiau gatite. Nu au fost cele mai fericite zile din viata mea, ce sa zic. Apoi intr-o frumoasa zi de sambata a sosit ziua cu pricina..adica cea a mutatului efectiv. Am inchiriat o camioneta si am trecut la treaba. Trebuie sa le multumim prietenilor ce ne-au ajutat. Fara ei mutarea ar fi fost mult mai grea si istovitoare. Dupa ce am incarcat totul am plecat cu truck-ul la drum. Interesant ce sa spun! Imi place sa privesc lucrurile de sus…pe autorstrada eram cei mai inalti. Ne-am miscat destul de bine, pentru ca undeva la ora 5 dupa amiaza am avut toata mobila si toate cutiile in apartamentul cel nou. De notat aici a fost faptul ca salteaua de la pat (King size pentru cunoscatori) a fost urcata prin balcon…nu prea incapea pe usa. Bine ca ne-am mutat la etajul 1. LOL. Nu va mai spun ca ne-a luat o saptamana pana ce am scos totul din cutii si am aranjat mobila prin casa. In principiu tot ce aveam in vechea casa am putut sa incorporam si aici cu exceptia biroului. Dar nu-i bai ca l-am transformat intr-un frumos bar. Ca doar barul e mai important decat birou de studiu, nu?

As incheia postul aici insa nu pot sa nu va mai mentionez ceva. Pentru ca ne-am mutat pe 1 martie nu puteam sa ratam martisotul. Asa ca dupa ce am facut un morman de cutii in mijocul casei, ne-am decis sa le lasam acolo pentru a petrece. Ca doar odata pe an este 1 Martie. Asa ca ne-am suit cu totii in masina si am plecat catre prietenii nostri unde am incins o mare petrecere, ce a durat pana pe la 12 noaptea. Si doar vreau sa va arat ce martisor am primit. Cel mai dulce vreodata.