experiente de viata

About friendship

Nu vreau sa incep acest post fiind melancolica, dar alt inceput mai bun nu am gasit. Va rog sa ma scuzati, nu o sa se mai intample, pana data viitoare! Dar totusi sa incepem sa trecem la subiect. Atunci cand te decizi sa pleci intr-o tara straina, doar tu si cu a ta jumatate, primul gand ce iti vine in minte este acela de praca lasi totul in urma…cel mai important fiind familia si prietenii. Si teama aceea ca vei locui intr-o lume noua unde nu ai sa cunosti pe nimeni…ganduri multe iti vin in minte cum ca prietenii din copilarie sunt prietenii adevarati si ca pe parcurs ce inaintezi in viata, oamenii ce ii intalnesti in viata sunt asa… mai mult cunostine si ca niciodata nu mai poti lega prietenii noi.

Acest asticol va fi unul poate foarte “rumbbling”, insa simt nevoia sa  scriu despre acest subiect, mai ales acum ca s-au anunțat castigatorii loteriei vizelor si vreau sa le dau tuturor o speranta ca totul are sa fie bine si ca asa cum au avut prieteni in Romania, vor avea si aici. Depinde doar de fiecare persoana in parte cum se adaptează, cat de pozitiv vezi viata, cat de sociabil si deschis esti. Fiti toate acestea si veti avea nenumarati prieteni.

As vrea sa le multumesc prietenilor ce i-am întâlnit aici. Doar oameni minunați ce mi-au facut numai bine in viata. Oameni ce au știut ce înseamnă sa fii nou intr-o alta țără si care au facut atat de multe pentru noi neaspteptand nimic in schimb.  Imi aduc aminte când eram in primele luni de US si am cunoscut un cuplu de romani ce traiesc aici de peste 20 ani…o Doamne! Ne invitau in fiecare sfarsit de weekend la ei..doar pentru ca stiau ca nu cunoastem pe nimeni aici si ca nici nu castigam atat de bine incat sa ne permitem sa iesim in oras de fiecare data. Si uite asa timp de luni de zile..eram pe capul lor tot timpul..ba la un gratar, ba la ei la piscina..ba la un jucat de remi. De fiecare data aveam cate o activitate de facut si mereu plecam de la ei cu o super multumire in suflet ca am intalnit acesti oameni minunati. Nu stiu insa de ce vorbesc de ei la trecut..sunt inca prietenii nostrii buni si ii iubim nespus de mult, doar ca acum ii mai lasam sa respire si nu ii mai deranjam saptamanal. Am crescut si noi un pic mai mult acum!

De fiecare data cand vine vorba sa sarbatorim ceva traditional romaneste..de tot atatea ori mi se face dor de casa, de traditiile romanesti si de stransul cu familia undeva la o masa buna si de cele mai multe ori copioasa. Dar tot de atatea ori suntem salvati de alti buni prieteni pe care ii iubim tot lafel de mult si pe care ii simtim ca si familia noastra. Cu ei facem Revelioane, Craciun si da, ati ghicit, Pastele tot impreuna il petrecem. Fetita lor cea mica ne-a facut deja propunere sa ne mutam la ei in casa si sa fim prietenii ei cei mai buni..ceea ce si suntem. Cum sa nu iubesti o asa minune de fetita? Deci vedeti cum puteti avea o parte din familie aproape?…facandu-va o noua familie langa voi. Ce daca purtam nume diferite…who cares? Nu asta e important! Important este cat de apropiat te simti de persoana respectiva.

Apoi sa va vorbesc de alt tip de prieteni. Prietenii burlaci! Ooo, da! Ce bine este sa ai prieteni de acest gen! Ei sunt sarea si piperul in viata noastra! Ei ne povestesc de aventurile lor in viata, ei ne mai scot din viata asta a noastra…cateodata prea normala. Te bucuri de tot ceea ce li se intampla, de tot ceea ce traiesc si parca nu stii ce sfaturi sa le mai dai, astfel incat sa ii insori si pe ei odata. Sa ajunga si ei sa aiba viata asta a ta monotona:)))) Sunt sigura ca cei despre care vorbesc se vor recunoaste in acest post!

Nu as vrea sa las deoparte nici prietenii din Romania si sa nu ii mentionez aici..pana la urma cu ei am petrecut cea mai mare parte din viata mea. Insa fara sa pun o nota negativista aici, vreau sa va spun decat atat…in tot acest timp s-au imputinat substantial…de la zeci de persoane la nu mai mult de 2-3! Dar ii inteleg…este si normal asa…nici eu nu mai pot face fata sa mentin relatiile cu toti. Oameni de foarte bun caracter, de foarte buna calitate..insa de care distanta m-a indepartat. Dar hai sa vorbim de prieteni, nu! Ca doar despre ei este vorba. Familia mea imi este foarte apropiate si sunt prietenii mei de nadejde. Nu exista saptamana in care sa nu ne vedem pe skype. Acum mamele sunt dotate cu cea mai performanta tehnologie doar pentru a avea acees la skype, facebook si pentru a imi citi mie blogul. Matusile mele au invatat de asemeenea sa intre pe internet doar pentru a vorbi cu mine. Acum toate au cont pe Facebook si dau like la posturile si pozele mele. Verisorii mei sunt alaturi de mine, de asemenea, mentinem legatura mereu, prin intermediul internetului. Mama chiar a avut un request ca vrea si ea o tableta ca sa poate sa o care peste tot cu ea, sa poata face poze si video. Apropo de video, nici nu stiti ca una din matusile mele are canal pe youtube in care posteaza filmulete de la casa parinteasca aflata intr-un colt de Romania…si filmeaza de fiecare data cand se strang acolo si fac petreceri in familie. Ea este mai tare decat mine. Eu nu am atat de multe filmulte pe youtube cate are ea. M-a luat la faza asta. Apropo, daca vreti sa imi vedeti cananul de Youtube..atunci click aici. 

Inca mentin legatura cu prietena mea cea mai buna pe care am pastrat-o cu grija inca din frageda copilarie. Inca din clasa intai ma stiu cu ea..si de atunci practic cam ne-am petrecut viata impreuna. Si chiar daca am plecat peste mari si tari…tot mai tinem legatura, tot mai ne spunem mici secrete, tot mai suntem la curent cu tot ce ne inconjoara..pentru ca prietenii adevarati stick together no metter what! Ooo, este o placere sa ne auzim pe skype, sa mai stam la o barfta, sa mai impartasim retete, sa ne aratam ce ne-am mai cumparat..sa ne purtam una alteia de grija. Uite inca un membru in familia mea..chiar daca nu purtam acelasi nume! Again..that doesn’t matter! 

Si nu as vrea sa uit si de o alta prietena de-a mea de aici din US ce ne imfrumuseteaza viata cu fiecare ocazie cand ne vedem! O persoana atat de pozitiva, atat de spirituala si atat de energica nu am vazut in viata mea. Ea imi trateaza problema ce o am la picior…da stiu…de atatea luni! Inca mai port acel papuc special…problema persista. Sper ca nu pentru mult timp.

Cei enumerati mai sus sunt prietenii pe care ii pot suna la orice ora din zi si din noapte si stiu ca ar sari pentru mine, in caz de ajutor. Bineinteles ca cercul nu este inchis nici pe departe. Sunt si alte persoane in viata mea pe cale sa legam prietenii frumoase, sunt colegi de munca ce imi fac viata mai frumoasa zi de zi si de la care invat atat de multe lucruri.

Sunt foarte norocoasa sa fiu inconjurata numai de oameni minunati. Toti niste oameni deosebiti. Sa nu uit insa si de voi…cei ce imi cititi blogul de fiecare data si de la care primesc doar mesaje frumoase. Imi salta inima in sus de bucurie cand vad cat ma sustineti prin commenturile voastre, prin mesajele pe care le primesc pe facebook, prin faptul ca dati like la toate postarile mele. As vrea sa va iau pe toti la mine acasa. Bine, haideti ca poate am exagerat un pic, nu ati incapea in mica mea locuinta, insa nu exagerez cand spun ca mi-ar placea sa fac o intalnire cu voi toti undeva …asa la un suc pe plaja. Ce ziceti, veniti? Strangeti-va din toate colturile lumii si haideti in Florida. Va astept!

Imi pare rau daca am plictisit cu acest post, nu a fost intentia mea. Intentia mea, cum ziceam la inceput, este sa le dau tuturor o speranta de bine ca si aici vor gasi oameni minunati, oameni de la care vor primi ajutor si care le vor face acomodarea mai usoara! Le urez tuturor sa intalneasca numai oameni buni in calea lor!

Si sa termin intr-o nota nu atat de melancolica, am sa postez o poza in cele de mai jos care m-am gandit ca ar fi foarte potrivita pentru acest post. Voi ce tip de prieteni aveti?

Tipuri de prieteni

 

 

 

 

My new home

Da, m-am mutat intr-o casa noua.  Povestea care duce la aceasta mutare începe cam asa. In acești doi ani de US am avut timp sa ne plimbam prin imprejurimile Miami-ului si cel mai mult la suflet ni s-a pus Boca Raton si West Palm Beach. Chiar despre West Palm Beach am dedicat un post…atat de indragostita sunt de acest oras, insa de mutat acolo..un pic mai greu, preturile sunt foarte mari. Asa ca a ramas in picioare varianta a doua. Inca de la inceputul anului tot vizitam acest oras, sa vedem cum sunt oamenii, cum sunt magazinele, cum sunt locurile si am ramas intr-adevar impresionati (atat eu cat si sotul). Plus ca scolile sunt cotate cu cel mai bun rating, nu ca vreau sa va dau vreo veste mareata, insa asa pe viitor, vrem sa avem copii si daca se poate sa a studia si la scoli bune.

Astfel ca la sfarsitul lunii februarie ne-am mutat in casa noua. Nu este casa noastra (adica nu suntem proprietari), insa sistemul aici in US iti da senzatia ca locul este al tau pentru totdeauna. De ce zic asta, poate va intrebati! Sau daca nu va intrebati, tot am sa va spun, na! Cel mai probabil atunci cand te muti in chirie iti vei gasi un apartament in unul din multele comunitati ce sunt contruite doar pentru a fi inchiriate. Cel putin asa este aici in zona Miami…mai departe nu stiu ce sa va spun. Chiar pentru cei ce imi citesc blogul si traiesc aici in US…va rog sa imi lasati commenturi mai jos despre cum e sistemul de inchiriat la voi in zona. Asa se face ca ai de unde alege atunci cand vrei sa te muti. Pur si simplu alegi o comunitate..in functie de crieteriile dorite de tine. Apartamentul il inchiriezi gol golut. Primesti doar bucataria mobilata+electronicele cat si baia cu tot ce iti trebuie. In rest…este jobul tau sa iti cumperi mobilier. De la pat pana la televizor si pana la mobilierul de exterior. De asta spun ca este ca si cum este casa ta…pentru ca il personalizezi asa cum iti place tie.

Criteriile noastre de cautare au fost: Gated Community (adica comunitate ce este inchisa si ca sa poti intra trebuie sa ai o cartela cu care sa deschizi portile, sau daca esti vizitator ai ca un fel de interfon unde suni, iar proprietarii trebuie sa iti deschida usa), am vrut sa fie aproape de locurile noastre de munca si am vrut sa fie o cominitate cu mult tineret si family orientated cat si oameni de calitate. Nu numai ca am gasit tot ceea ce am insirat in cele de mai sus..insa am primit si mai mult de atat.

Comunitatea are pe langa piscina si sala de gym si un teren de tenis pe nisip, doua terenuri de tenis, plus un teren de squash. Toate acestea (cu exceptia piscinei) inca nu au fost atinse de mine din motive nu de leneveala ci din cauza faptului ca am piciorul fisurat. Asa ca singura activitate ce imi este perimisa, momentan, este statul la piscina si prajitul la soare. Nu ca m-as plange, doar remarc si eu.

Insa cel mai mult ma bucur de privelistea ce o am atat din living room cat si din dormitor. Apartamentul pe care l-am inchiriat are privire la lac. O frumusete! In fiecare dimineata primul lucru pe care il fac este sa imi arunc privirea pe geam si sa ma incarc cu o energie atat de pozitiva doar din simplul fapt ca privelistea este una de vis. Diminetile de weekend le petrecem pe balcon, unde ne bem cafeaua in acelasi peisaj de vis. Doamne, nici nu am avut pe lista de dorinte ale noului apartament priveliste la lac, insa ma bucur din tot sufletul ca stam aici. Este minunat! Chiar si cand ploua imi place cum ploaia se vede in lac; si credeti-ma ca nu mi-a placut niciodata ploaia. Nici nu am cuvinte sa va spun cat de mult imi place unde ne-am mutat.

As vrea sa va povestesc putin si despre mutatul in sine. Cum am manageriat totul. Pana la urma sa te muti dintr-o casa in alta nu este cel mai simplu lucru din lume. Cu o saptamana inainte sa ne mutam am inceput sa impachetam totul in cutii. Am inceput cu lucrurile ce nu ne erau folositoare imediat, iar ultimelor zile le-am alocat impachetarii lucrurilor ce le foloseam zilnic. Ultimele zile petrecute in vechea casa au fost traite ca si studentii. Frigiderul era cam gol, oalele si farfuriile erau deja in cutii..asa ca salvarea noastra a fost mancat in oras cat si mancatul de porcarii ce nu trebuiau tinute in frigider sau nu trebuiau gatite. Nu au fost cele mai fericite zile din viata mea, ce sa zic. Apoi intr-o frumoasa zi de sambata a sosit ziua cu pricina..adica cea a mutatului efectiv. Am inchiriat o camioneta si am trecut la treaba. Trebuie sa le multumim prietenilor ce ne-au ajutat. Fara ei mutarea ar fi fost mult mai grea si istovitoare. Dupa ce am incarcat totul am plecat cu truck-ul la drum. Interesant ce sa spun! Imi place sa privesc lucrurile de sus…pe autorstrada eram cei mai inalti. Ne-am miscat destul de bine, pentru ca undeva la ora 5 dupa amiaza am avut toata mobila si toate cutiile in apartamentul cel nou. De notat aici a fost faptul ca salteaua de la pat (King size pentru cunoscatori) a fost urcata prin balcon…nu prea incapea pe usa. Bine ca ne-am mutat la etajul 1. LOL. Nu va mai spun ca ne-a luat o saptamana pana ce am scos totul din cutii si am aranjat mobila prin casa. In principiu tot ce aveam in vechea casa am putut sa incorporam si aici cu exceptia biroului. Dar nu-i bai ca l-am transformat intr-un frumos bar. Ca doar barul e mai important decat birou de studiu, nu?

As incheia postul aici insa nu pot sa nu va mai mentionez ceva. Pentru ca ne-am mutat pe 1 martie nu puteam sa ratam martisotul. Asa ca dupa ce am facut un morman de cutii in mijocul casei, ne-am decis sa le lasam acolo pentru a petrece. Ca doar odata pe an este 1 Martie. Asa ca ne-am suit cu totii in masina si am plecat catre prietenii nostri unde am incins o mare petrecere, ce a durat pana pe la 12 noaptea. Si doar vreau sa va arat ce martisor am primit. Cel mai dulce vreodata.

 

After the rain the sun always rises

La inceputul anului imi cladisem un turn cu planuri marete pentru 2014. Dar cateodata planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Asa ca turnul meu se deteriora pe zi ce trece. Astfel ca la sfarsitul lunii ianurie totul era ruinat. Nici un proiect nu mai era in picioare si nu numai atat…frustrarea isi cam facuse prezenta in viata mea. Simteam cum orice pas pe care il fac pentru a imi duce la indeplitit planurile il fac in van sau si mai rau, inapoi. (more…)

Already two years in United States

Oooo dar repede mai trece timpul. Ma simt ca si cum sunt aici de o vesnicie, insa in acelasi timp simt ca abia am sosit. Unde au trecut cei doi ani? Timpul cu siguranta trece mai repede aici, altfel nu imi explic cum am ajuns sa sarbatoresc inca un an aici in America. Din ce in ce mai mult simt ca aici imi este locul, am inceput poate sa imi schimb din compotament si incetul cu incetul sa devin un pic mai americanca, desi sunt convinsa de faptul ca niciodata nu am sa fiu suta la suta ca si americanii. Asta ia cateva generatii. Poate ca copii mei vor fi americani adevarati si daca nu ei, atunci cu siguranta copii copiilor mei. “No rush, no stress!” (more…)

iPic – a different kind of cinema experience

Am experimentat cinema-ul la nivel de lux. Si daca tot am facut-o, am zis ca asa o poveste trebuie impartasita si cu voi. Asadar, sa incep prin a va spune ca  sotul meu a primit de la munca, cadou de Craciun, un gift card pentru a merge si a experimenta un astfel de cinematograf. Si uitasem de acest gift card, care zacea prin nu stiu ce sertare ale livingroom-ului, insa cand organizam odata  casa, am dat de ele si le-am scos la lumina. (more…)

The true experience of living in another country! Part 4

Numai, atat! Ma tot chinui ca urmatorul post sa fie despre mini vacanta pe care am avuto anul acesta de ziua mea, dar credeti-ma ca nu este atat de simplu; din simplul motiv ca vreau ca acesta sa fie un filmulet la care trebuie sa muncesc de una singura. Si cred ca v-ati prins ca nu sunt o mega cunoscatoare in ale calculatoarelor. Eee, si fiind eu asa nervoasa si chinuindu-ma atat de mult, m-am gandit ca in locul postului cu filmuletul sa va mai dezvalui inca o poveste despre o romanca ce traieste in Emiratele Arabe Unite, pentru ca ea mi se pare minunata, interesanta si pentru ca intotdeauna am admirat-o, ca sa nu mai vorbesc de cat de mult imi place povestea ei. Este vorba de colega mea de liceu care dupa terminarea facultatii a decis sa plece din tara ca si flight attendant . Ce i-a rezervat viitorul? Cititi mai jos! (more…)

The true experience of living in another country! Part 2

Revin la voi cu o alta poveste, cel putin atat de interesanta ca si cea anterioara spusa de Katy si Petrisor. Daca ar fi sa descriu povestea aceasta … ea imi inspira un cockail de locuri in care prietena mea Catrinel a trait…de la batranul continent, pana in indepartatul Hawaii si lumea araba. Suna foarte interesant, nu? Inca nu stiti nimic!  (more…)