Let’s have a chat about career

Am lansat de ceva timp pe facebook ideea ca as vrea sa scriu despre joburile din US. Acum, asa ca un disclamer, nu sunt o mare cunoscatoare in ale joburilor in US, fiind doar la al doilea ..insa am zis sa impartasesc experienta mea, poate va va ajuta cat de putin.

Am sa incep cronologic prin a va spune cate ceva din experienta mea in “campul muncii” in US, iar in final sa raspund la cateva intrebari generale ce mi-au fost adresate legate de acest subiect.

Sa incepem, zic, cu primul job in US  prin a va spune ca atunci cand eram pe punctul de a pleca din Romania, nu aveam niciun fel de idee despre ce as putea munci in America. Ma gandeam ca o sa ma angajez la un hotel ca ori si ce. Aveam (si inca am) un prieten ce lucreaza la Marriott si am zis ca poate acolo ma voi angaja si eu. Cand mi-au venit actele si am putut sa ma apuc sa imi caut de munca..a fost cam greu…pur si simplu nu stiam de unde sa o apuc. La prietenul meu nu imi puteam depune CV-ul (care by the way in America se numeste RESUME) pentru ca locuiam la vreo 30 min de mers cu masina, masina ce nu o detineam. Adica aveam una, insa o folosea sotul meu…iar pe langa asta, eu nici macar nu aveam carnet de conducere. Asa ca ideea asta a iesit din discutie.

In una din zile am fost la banca sa ne deschidem si noi un cont curent, iar tipa ce ne-a ajutat in acest proces ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca suntem din Romania si ea a zis..aa, tocmai o colega si-a dat demisia si era din Romania. Managera a placut-o foarte mult. Atunci sotului meu i-a iesit repede pe gura porumbelul…aaa sotia mea cauta de munca. Tipa, Mercedes o chema, s-a dus repede si a chemat-o pe managera sa ma prezinte si sa ii spuna ca eu as vrea sa aplic pentru pozitia de casier ce era disponibila la ei in sucursala. Managera a venit, s-a prezentat si mi-a spus cum sa aplic….toti candidatii trebuind sa completeze aplicatia online.
M-am dus eu acasa tare bucuroasa ca m-a bagat si pe mine cineva in seama in America, crezusem ca il prinsesem pe Dumnezeu de picior. Am intrat pe site-ul lor si am inceput sa completez la formular. O My GOD! Mi-a luat cred cel putin o ora. Pe langa faptul ca a trebuit sa completez toate detaliile despre mine (si cam ce am mancat cand eram mica, cum o cheama pe pisica mea si tot felul de intrebari de genul – Glumesc, stiti da?) apoi a trebuit sa rezolv cateva probleme simple de matematica si in final a trebuit sa imi incarc Resume-ul in sistem. Am zis..gata…sigur ma iau, sau macar ma cheama la un interviu. Trebuie sa va spun ca nu m-au sunat pentru niciun interviu, insa am aflat de la Mercedes de ce nu m-au selectat…. datorită faptului ca nu aveam experienta cu bani cash sau cecuri. Imi daduse mie Mercedes cateva tips-uri despre cum sa imi fac CV-ul, insa am zis ca eu nu pot minti. Morala este ca daca nu minti, nu castigi! Cel putin in cazul acesta.

Am vrut sa incep prin a va spune aceasta poveste pentru a va atrage atentia asupra sistemului american de aplicat la joburi. Aplicatiile lor sunt de durata. Trebuie sa iti acorzi mult timp. Nu e ca pe ejobs sa apesi un buton si gata. Nu…aici poate sa iti ia si o ora pentru a aplica la un singur job. Cateodata trebuie sa iti faci si cont cu user si parola si mai stiu eu ce complicaciuni ce iti ocupa mult timp.

Eee, dar sa trecem mai departe in povestea noastra. Sotul meu deja incepuse munca la unul din prietenii ce ii aveam in US. El era “aranjat” ca sa zic asa! Si intr-o zi ma suna si imi spune ca Macys face angajari. Vazuse el cand trecuse pe langa un magazin ca aveau ca un fel de banner la intrare. Imi zice..aplica si tu, ce ai de pierdut? Zis si facut. Intru la ei pe site la sectiunea de joburi/career si incep sa plic. Iarasi aplicatia lui peste prajit! Imi ia ceva zeci de minute pana termin si apoi astept. Astept si astept pentru cateva saptamani si nimic. Imi si pierdusem speranta ca cineva ma va mai contacta. Cand intr-o zi, primesc un email de la resurse umane Macys ca sunt invitata sa imi fac singura programare la interviu daca mai vreau sa ma mai duc. Intru eu pe link-ul ce mi-l da, imi fac singura programare la un interviu (mare lucru nu am facut, practic mi-am ales dintr-un calendar ziua si ora la care m-am putut duce si atat). Nici nu stiam ce sa cred, ca nu mai vorbisem la telefon cu nicio persoana. Totul era automatizat. In final cand am ajuns la interviu, daca va vine sa credeti, am dat si de fiinte umane acolo. Restul de poveste este istorie, nu mai are sens sa intru in amanunte. Daca vreti sa cititi despre cum a decurs interviul si primele impresii despre munca la Macys click aici, am scris la momentul cu pricina despre aceasta experienta, aceea a primului job in US.

Dupa aproape doi ani de lucrat la Macys am inceput sa imi caut altceva. Daca vreti sa vedeti motivele pentru care am decis sa imi schimb jobul dati click aici. Am o poveste deja scrisa pe blog despre asta. Lucurile aratau deja altcumva. M-am simtit mult mai stapana pe mine, eram mult mai sigura pe engleza mea si stiam unde si cum sa imi caut un loc de munca. Am cautat pe internet cele mai mari companii in South Florida si am intrat la ei pe site sa aplic la joburile pe care le aveau postate. Marile companii intotdeauna vor avea joburile afisate la ei pe site. Si te duci, iti faci un cont si incepi sa faci aplicatia la jobul pe care il consideri potrivit pentru tine. Da, acele aplicatii ce dureaza ore in sir….dar ce sa faci…trebuie sa devii rabdator in a duce la capat ceea ce ai inceput.

Pe langa asta, mi-am creat si un cont pe www.monster.com (ca un fel de ejobs de America) cat si pe www.craigslist.org si am intrat la sectiuna de joburi pe South Florida. Am urmarit chiar si joburile ce erau afisate pe Linkedin si de aici am vazut un job in care eram interesata, asa ca am intrat apoi pe site-ul companiei, am facut aplicatia si chiar m-au sunat pentru un interviu. Doar ca a trebuit sa ii refuz, pentru ca deja acceptasem un alt job.

Sper ca aceste informatii va pot fi folositoare. Mie cu siguranta mi-ar fi  fost utile, insa nu am avut unde le citi. A trebui sa le invat treptat. Viata te invata.

Si nu as vrea sa inchei acest articol pana nu raspund la cateva intrebari care mi-au fost adresate de-a lungul timpului.

1. Am terminat facultatea X din Romania, ce sanse sunt sa imi gasesc un job in America?

Fara sa par rea, va spun ca in America nu se pune accent mare pe ce facultate ai terminat…ba mai mult de atat nu se cere nicio diploma la angajare. Unii nu au auzit nici de Romania, dar asta e o alta poveste. Sa nu credeti ca acum cei de la resurse umane stau sa cerceteze pe internet cat de buna este facultatea trecuta in CV. Chiar vorbeam la munca cu tipa ce face angajari si spunea ca nici nu baga in seama studiile superioare in alte tari decat America. In acest caz, pentru noi astia ce nu avem studii superioare in US, cel mai important este sa ne focusam pe experienta. Experienta noastra le va spune lor mult mai multe despre noi, decat ce facultate am terminat. Asa ca luati in considerare acest aspect daca aplicati la un job in US, vindeti-va cat mai bine prin experienta acumulata de-alungul anilor.

2. O alta intrebare: daca vin in America ce job imi pot gasi?

Cu intrebarea asta va spun ca ma incuiati. Nu prea stiu ce sa va raspund pentru ca nu stiu ce experienta aveti sau ce ati fi dipusi sa lucrati. La inceput poate este mai greu, poate ca va trebui sa faceti compromisuri, poate ca in Romania era o rusine sa faceti jobul pe care il faceti aici…nu va ingrijorati, este doar inceputul. Primul job este cel mai important pentru a sparge gheata si pentru a acumula experienta de munca in US. Conteaza pe resume foarte mult. Multi nici nu se uita la Resume daca nu vad ca ati lucrat pentru o companie americana.

3. Alta intrebare este daca studiile din Romania sunt recunoscute aici?

Aici pot face  intr-un fel legatura cu intrebarea numarul 1, insa am sa o tratez separat pentru ca mai sunt niste lucruri de spus cu privire la acest subiect. Daca intrebarea este legata de angajator, atunci raspunsul este Nu, nu iti recunoaste nimeni studiile de acasa. Daca vorbim de continuarea studiilor in US, atunci este cu totul si cu totul altceva. Daca ati facut facultatea de drept, medicina sau stomatologie, atunci diploma de acolo nu va fi recunoscuta aici si va trebui sa incepeti o facultate noua. Si aceste facultati nu sunt tocmai ieftine. Cateva sute de mii de dolari. Dar odata ce ai terminat facultatea, banii ti se intorc, asta e clar.

Anumite facultati sunt recunoscute si it permit continuarea studiilor cu un master. In functie de masterul pe care il faci, e posibil sa mai trebuiasca sa dai cateva diferente. Difera de la caz la caz. Sunt vesti bune sau vesti rele, depinde cum vreti sa priviti situatia.

4. Sa discutam si partea financiara a problemei. Ce salarii sunt in US?

Salariul minim, la ora actuala este de $9.73. Marea majoritate a joburilor sunt platite la ora, iar oferta de munca se face intotdeauna in suma bruta. De exemplu, salariul este de $50.ooo/an. Ceea ce inseamna ca de aici ti se vor lua taxe, tot de aici ti se vor lua bani pe asigurarea de sanatate sau pensie privata. Cat iei in mana mai depinde si de cati dependenti ai sau declari. Daca, de exemplu, sunteti o familie de 3 persoane (mama, tata si un copil) si daca doar sotul lucreaza atunci el are alte doua persoane in ingrijire. Asa ca poate plati taxe mai putine. Astfel dupa un an cand trebuie sa iti faci taxele, statul iti mai poate restitui niste taxe. Insa partea asta poate reprezenta un alt post pe blog. Deja divagam de la subiect.

Sper ca am putut sa creionez cat de cat cum sta treaba cu joburile in America!

In final totul depinde de voi, asa va va urez tututor mult succes si la cat mai multi bani!

11 thoughts on “Let’s have a chat about career

  1. Corina Orzaru says:

    Alina,

    Am citit cu interes postarea ta si fac si eu 2 mentiuni. De fapt, o mentiune si pun o intrebare…retorica
    1. Nici in Romania nu (prea) mai conteaza studiile. Conteaza foarte mult experienta de pana la momentul respectiv si abilitatile pe care le ai.
    Si din cate am inteles dintr-un reportaj, tinerii au inceput sa se indrepte (iar) spre liceele cu specializari. Lucru bun, avand in vedere ca “piata” e plina de oameni cu diplome, pe care Romania nu ii poate sustine.
    Din ce imi dau seama, americanii sunt mai putini stresati cand vine vorba de cariera, diplome, hartogarii? La noi devenise o moda sa ai o diploma, o facultate, indiferent ca te-ai dus doar la examen (ex: Facultatea de Drept la ID -penibil,nu?).
    Locurile de munca sunt, in continuare putine, iar cele bune se dau pe pile, in opinia mea. Sistemul cred ca este acelasi pe care l-ai prins si tu, cu diferenta mai sus specificata, un interes mai mare pentru scolile de meserii.
    2. ” Dupa aproape doi ani de lucrat la Macys am inceput sa imi caut altceva” – Atat de mult timp a trecut de cand ai plecat?? Serios??

    Succes in continuare!
    Corina

  2. Ana says:

    Multumim mult Alina!!! Lucruri bune si utile ne creionezi

  3. Alina Albin says:

    Super util articolul! Eu inca imi astept permisul de munca si chiar eram curioasa la ce ar trebui sa ma astept de la piata de munca din America. Nu imi place ideea de a fi facut studiile degeba, dar sper totusi ca experienta pe care o am pe langa sa ma ajute sa imi gasesc un job ok. Uf, deja am emotii cand ma gandesc la interviuri si aplicatii. :P

  4. alis says:

    Si eu imi doresc sa vin in florida insa nu stiu la ce sa ma astept.ce trebuie facut sa pot munci acolo,mai ales ca vreau sa vin si cu fata caree micuta acum.

  5. Buna, ca sa poti munci in US trebuie sa ai permis de munca. Altfel nu poti munci. Ce vei munci aici? Iti vei gasi de lucru. Doar trebuie sa vrei sa muncesti. Dreptul de munca insa este o problema mai mare.

  6. Vic says:

    Foarte folositor pt cei care vin in SUA. Doar o informatia despre salariul minim poate fi detaliata un pic: sunt alte state unde e mai mic (pana la 7,25$/h) si alte state unde este/va fi in curand mai mare.

  7. 30s Gal says:

    Da, foarte util articolul, multumim! Eu una imi doresc foarte mult sa ajung in US, aplic la loterie de vreo 4 ani incoace (fara noroc, din pacate) si am speranta ca in momentul in care voi avea viza, voi putea vorbi cu angajatorul curent sa ma transfer acolo. Ai idee daca se “poarta” astfel de trasferuri? Sunt angajatorii americani deschisi la asa ceva?

  8. Multa bafta! Sa nu incetezi sa visezi! Cateodata visele devin realitate. Iti spun eu asta, mie mi s-a intamplat. Continua sa aplici. In ceea ce priveste intrebarea ta…nu stiu ce sa zic. Parerea mea este ca poti incerca. Daca compania de aici are joburi disponibile, cred ca ai avea sanse foarte bune de angajare. Adica ai veni deja cu trainingul facut, ceea ce este bineinteles, reprezinta un mare avantaj pentru angajator.

  9. Manuela B. says:

    Interesant articolul. Nici nu stiu cum am ajuns pe blogul tau :)) Am castigat la loterie acum cateva zile si, impreuna cu sotul, ne tot gandim daca ar fi bine sa plecam din tara sau nu, sa continuam cu procesul de selectie sau sa ne vedem de treaba noastra. Poate parea ciudat, din moment ce am aplicat, cum de nu vrem sa mergem? E vorba de familie, de parinti, de siguranta… intr-un fel poate ne-ar parea rau sa stim ca am avut ocazia sa plecam, ocazie pe care e posibil sa n-o mai avem niciodata, si am dat cu piciorul.. altii aplica ani de zile, iar eu am fost selectata din prima..
    Ne gandeam sa incercam sa stam 5 ani, cat am lua cetatenie.. apoi sa ne intoarcem in Romania ca sa fim alaturi de parinti, ca nu mai sunt nici ei asa tineri acum..
    Voi ati aplicat pentru cetatenie? sau inca nu a trecut destul de mult timp?

  10. Buna Manuela, foarte interesant ce ai scris tu aici. Aceleasi ganduri ca si tine le-am avut si eu. Ma gandeam cum am sa am eu grija de parinti la batranete, ma gandeam ca imi tradez tara, ca toata educatia ce am primit-o se datoreaza faptului ca am trait in tara asta, in familia asta si multe alte lucruri de genul. Numai ca apoi am realizat ca aceste ganduri ale mele vin doar dintr-o perspectiva limitata ce se bazeaza decat pe ceea ce stiam si vedeam eu in Romania. Aveam un profesor ce ne spunea tot timpul: Nu mai priviti lucrurile prin ochelarii de cal (adica numai drept inainte, nu ai vedere si din lateral, calul vede doar ce e lasat sa vada si i se optureaza privirea de ansamblu). E, aceasta propozitie simpla m-a facut sa imi deschid mintea, sa ma gandesc ca nu e chiar asa de limitat totul, ca prin faptul ca eu voi accepta provocarea, imi pot ajuta parintii intr-un alt mod. Le pot da posibilitatea de a calatori, de a le schimba si lor un pic modul de viata pe care il au, ca dupa ce imi iau cetatenia parintii mei pot deveni rezidenti ai Americii si ca ii pot avea aici langa mine la batranetile lor. Le poti oferi tu o alta viata, prin faptul ca tu o schimbi pe a ta.
    O alta mare influenta asupra deciziei de a veni in America a avut-o sotul meu. Mi-a spus asa: trebuie macar sa incerci. Daca nu iti place, ne putem intoarce inapoi oricand. Dar daca nu urci in “tren” si il pierzi, atunci toata viata te vei intreba cum era daca am fi acceptat provocarea.
    Privind inapoi, trebuie sa iti spun ca nu imi pare rau o secunda ca am ajuns aici, ca traiesc aici. Nu e usor sa fii departe de familie, insa traiesti cu speranta ca odata si odata mama si tata vor veni sa te vada si ca le vei putea arata ce ai cladit tu, aici de unul singur, in America. Mandria e mare.
    Orice ai alege sa faci, trebuie ca mai tarziu sa nu iti para rau de decizia pe care ai luat-o. Si nu scapa trenurile ce se opresc la tine in gara. Nu o sa se mai intoarca niciodata. Alte trenuri vor veni cu siguranta, insa cu alte destinatii. Mult succes oricare ar fi decizia ta.

  11. ica says:

    buna nici eu nu stiu cum am ajuns aici dar cînd îti citesc rîndurile parca ma vad pe mine .Si eu sunt selectata pentru 2017 dar ma simt la fel ca tine.Am 48 ani sotul 50 ani si cred ca nu mai avem timp ,cu toate ca-mi doresc o schimbare de multi ani.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *