Hurricane Irma/Uraganul Irma

Pana aici ne-a fost! Stiam ca la un moment dat avem sa ne confruntam si cu asta, insa nu stiam cand o sa vina acel moment, pana un urma cu cateva saptamani. Inainte de a intra in povestea “Irma”, as vrea sa incep cu faptul ca inaintea Irmei, un alt uragan a facut ravagii anul acesta in zona Huston, Texas. Cu totii urmaream la tv ce distrugeri masive au fost acolo. Si cand, ce sa vezi, la o distanta de poate doua saptamani, se anunta ca un mare urgan se indreapta spre Florida. Imediat ce s-a stiut ca urganul va veni direct in Florida, a inceput isteria, si din cauza faptului ca oamenii au vazut prin ce au trecut oamenii in Huston. Cu o saptamana inainte de a face “touch down” in Florida, deja nu se mai gasea apa in magazine, nu se mai gaseau conserve si nu se mai gaseau butelii de gaz cam in nici un magazin. Si cel mai grav nu se prea mai gasea nici benzina. Trebuia sa stai la cozi imense sa alimentezi, oamenii isi faceau toti plinul la masini, isi umpleau canistrele cu benzina pentru generatoare, era o nebunie totala.

Uraganul Irma se preconiza sa ajunga pe uscat duminica noapte, spre luni. Ce am povestit eu mai sus se intampla cu o saptamana inainte de a atinge uscatul. Toata lumea vuia in stanga si in drepta, cu totii ne pregateam de uragan.

Pot sa spun, lasand orice modestie la o parte, ca ne-am organizat destul de bine. Cu o saptamana inainte, aveam tot ce ne trebuia pentru uragan. Am avut inspiratia sa ne ducem la Whole Foods sa ne facem cumparaturile. Pentru cei ce nu stiu acest magazin, este un magazin asa mai fancy, numai cu produce organice, fara adaos de antibiotice, hormoni si alte minuni de genul. Am ales magazinul asta pentru ca stiam ca nu multa lume are sa se inghesuie acolo si avem sanse sa gasim tot ce ne trebuia. Toti dadeau navala la Waltmart pentru asa ceva. Cand Waltmart-ul era deja golit, noi am gasit tot ce ne trebuia in materie de mancare uscata si apa (multa apa). Luni seara deja aveam si planul de evacuare pregatit, in sensul ca ne rezervasem o camera de hotel in Tennessee. Nu eram la momentul respectiv siguri ca vom pleca, insa l-am rezervat, pentru orice eventualitate.

Joia inainte de uragan, majoritatea companiilor au oprit munca si i-au lasat pe oameni sa se ocupe si sa isi securizeze casele. Intre timp, vestile la televizor nu se anuntau prea bine. Deja de miercuri seara, toate autostrazile erau aproape blocate, din cauza marii evacuarii. Se anunta ca acest uragan are sa fie mai rau ca Wilma. Noi nu am fost aici cand Wilma a lovit, insa prietenii nostri ne-au povestit si nu era de bine. Se preconiza ca o sa loveasca Florida cu vanturi de aproximativ 300 km/ora constant. Si nu e ca si cum aceste vanturi puterinice ar disparea intr-o ora. Nici decum! Te toaca asa pentru ore bune, chiar si o zi, cum de fapt a fost cazul Irmei.

Joi, fiind liberi de la munca am inceput sa lucram pe langa casa si sa o securizam. Am pus obloanele pe geamuri, am mutat toata mobila de exterior inauntru, am demontat pana si ventilatorul din tavanul de afara (ne-a fost tare frica ca o sa ni-l zboare, si nu de alta, abia il cumparasem). Tot in aceasta zi, vorbind cu vecinii, acestia ne-au sfatuit ca daca vrem sa evacuam Florida, atunci nu trebuie sa lasam calatoria pe ultima suta de metrii, existand posibilitatea ca din cauza traficulul infernal, sa ne prinda uraganul pe autostrada si nimeni nu vrea sa experimenteze asta. Asa ca, intre timp, am mai rezervat inca un hotel, de data aceata in Georgia, zona Atlanta, care sa ne fie adapost pana la hotelul in Tennessee (acesta din urma fiind rezervat numai de duminica, iar in final ne-am decis sa plecam joi seara, deci aveam nevoie de cazare intre timp). Nu va mai spun ca toate hotelurile in nordul Floridei erau deja pline, nu am mai gasit nimic liber. Am incercat Atlanta, nu mai era nimic disponibil (cel putin, nu la un pret decent). De aceea am ales Athens (un orasel universitar la vreo ora si jumatate de Atlanta). Mai tarziu aveam sa descoperim ce decizie buna am facut ca am ales acest mic orasel.

Joi seara am facut decizia finala. Plecam si lasam casa in urma. Speram sa o gasim cu bine la intoarcere. Speram sa mai gasim cei patru pereti si un acoperis deasupra capului.

Pornim la drum. In mod normal, din South Florida pana in zona Atlanta ar trebuie sa ajungi in 10 ore, in conditii normale. Noi am facut 16 ore pe drum, in conditiile in care toata Georgia am facut-o pe drumuri de tara, autostrazile fiind practic blocate de atata trafic. Am plecat la ora 8.30 seara de acasa si am ajuns la ora 12 ziua in Athens, ziua urmatoare.

Daca despre Florida stiam cum arata, Georgia nu o mai vazusem niciodata. Mi-a lasat asa o impresie ca este o Romanie rurala. Dupa cum am mai spus, am mers numai pe drumuri de tara unde vezi pe ici pe colo cate o casa cu un mare pamant imprejur sau paduri. Ca si casele la munte, care sunt foarte rasfirate. Primul oras pe care l-am intalnit in Georgia a fost Athens, orasul unde am facut prima oprire.

Vineri am ajuns in Athens. Am facut check in la hotel si am plecat sa exloatam orasul. O minunatie de oras am gasit. Tot orasul era un centru universitar. Cladirile erau asa de diferite de Florida, aveau acel look de caramida, iti dadea impresia de cladiri solide si sanatoase. Peste tot intalneai case de fraternitati/suroritati, cum numai in filme am mai vazut. Toti oamenii pe strada erau tineri, toti studenti.

Am pierdut toata ziua prin oras, desi eram dedormiti de mai bine de 36 ore. Adrenalina si gandurile ne tineau treji. Eram ca niste roboti ce monitorizau uraganul in continuu. Seara ne-am pus la bar si am preluat controlul tv-ului de acolo. Stirile pentru prima oara, in acea saptamana, aratau un pic mai bine. Cuba ne salvase intr-un fel, iar din cauza Cubei, uraganul lovea Florida, insa partea de vest a ei. Asta nu insemna ca eram in afara pericolului. Insemna doar ca nu are sa fie asa de rau pe cat ne asteptam. Puteam, pentru prima oara, sa respiram si noi un pic si sa mai lasam un pic grijile la o parte.

Dupa o noapte de somn bine meritata, sambata am plecat sa vizitam Atlanta, cel mai mare oras din Georgia. Foarte frumos orasul! Zgarie nori, lume pe strada, aglomeratie urbana…a fost o experienta foarte frumoasa. Toata vizita a culminat cu faptul ca am decis sa cautam un sky bar unde sa ne bem amarul (ha ha ha, glumesc! Doar sa ne bucuram de un drink si o priveliste de milioane de dolari). Am sa pun cateva poze de la etajul 72 dar si din Altanta, iar daca vreti sa vedeti mai mult, am pus doua filmulete pe facebook live.

Duminica a venit vremea sa plecam iar la drum, din cauza ca uraganul avea sa ajunga marti si in zona Atlanta. Dupa patru ore de condus si mai la nord am ajuns in Chattanooga, Tennessee. Acasa conditiile meteo se inrautateau vazand cu ochii. Ploaia incepuse, vanturile se inteteau. Prietenii ne tineau la curent cu tot ceea ce se intampla. Duminica noapte ochiul uraganului a facut contact cu solul, in Naples, partea vestica a Floridei. Duminica noapte s-a luat curentul in cele mai multe comunitati de la noi din zona. Vecinul de peste drum ne texteaza sa ne spuna ca nu mai avem curent. Acum ne gandeam ce o sa se intample cu toata carnea din congelator. Degeaba ganduri ne faceam, o furtuna atat de mare, nimeni nu o poate controla.

Duminica si luni noi am vizita Chattanooga. Iar am avut parte de un orasel frumos, la poalele muntelui. Am vizitat o cascada intr-o pestera, numita Ruby Falls, am mers la cina intr-un restaurant get-beget si cel mai frumos loc pe care l-am vazut aici a fost Rock City (daca vreti sa vedeti despre ce este vorba, vedeti aici un filmulet pus de mine pe facebook). Experienta foarte frumoasa. Acasa vanturi puterinice, fara curent. Vanturile au tinut mai bine de 24 ore. Timp in care stai in intuneric, nu ai cum sa parasesti casa, nu ai aer conditionat si nu poti gati nimic (aici totul fiind pe electric) si nici tv sau internet nu exista. Inapoi la basic life.

Marti plecam la dum, spre casa. La ora 9 dimineata suntem imbarcati in masina. Nu se poate aproxima cand vom ajunge acasa. In acel moment aveam foarte multe incertitudini. Vom gasi benzina pe drum sa alimentam, vom gasi copaci pe drumuri, este drumul practicabil si mai presus de orice, oare cat de aglomerat are sa fie drumul de la intorcere, avand in vedere ca a fost una din cele mai mari evacuari pe care Florida le-a avut vreodata. Pe autostrazi vedeai mai multe masini de Florida decat de Georgia. Era o nebunie!

Ne-a luat in jur de 10 ore sa iesim din Georgia. A fost un drum obositor si luuunnng. Traficul a fost infernal. Practic 5 ore petrecute in masina si merse cu viteza melcului, ne arata ca nu facusem progrese mari. Stiti cum e sa conduci ore intregi si sa simti ca te aflii in acelasi loc? E, asa a fost la noi. Undeva spre seara (7-8 seara) ajungem in Florida, Jacksonville. Acum e acum! Oare gasim benzina? Pe drum ne opream si realimentam imediat cand vedeam ca acul scade sub jumatate. Oare de aici inainte vom avea acelasi noroc?

Suntem norocosi si gasim o benzinarie deschisa. Facem plinul si plecam la drum. Stiam ca asta va fi ultimul plin facut pana acasa. Dupa ore bune de condus, la ora 3 dimineata ajungem acasa, dupa mai bine de 19 ore de condus. Totul pare in regula in afara casei, in casa o caldura infernala. Constatam ca aerul conditionat nu merge. Incercam sa il resuscitam, nimic. Okay, maine vom vedea ce se intampla cu el. Dam drumul la ventilatorul in tavan si adormim bustean.

Miercuri dimineata – Incercarea de a resuscita aerul conditionat esueaza. Se aplica planul B. Ne luam bocelcuta si plecam sa ne cazam la prietenii nostrii. In casa, fara aer conditionat, in sudul Floridei poti muri linistit.

Vineri dupa amiaza, in sfarsit, lucrurile intra in normal pentru noi. Compania de aer conditionat vine, ne schimba ambele unitati si in sfarit putem respira linistiti. S-a terminat totul cu bine.

Dupa o doua saptamani de la uragan tot mai sunt niste crengi, pomi smulsi din radacina pe marginea strazii, insa asta-i tot ce a mai ramas ca si dovada ca Irma a existat vreodata.

Am trecut cu bine si peste asta! Dupa mare oboseala si stres, lucurile au intrat in normal. Totul e bine cand se termina cu bine.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *