First job in United States

Deja este ¬†arhicunoscut cuvantul “first” in blog, dar toate’s noi, aici, la mine in America. Dar sa nu deviem de la subict. Povestea incepe asa! Imi sosisera toate actele, asa ca acum urma sa imi gasesc ceva de munca. Ma tot uitam eu pe internet si nimic interesant. Intr-o zi, sotul meu ma suna si imi spune ca Macy’s are anunt prin toate magazinele cum ca fac angajari si ca sa aplic. Zis si facut.In cateva saptamani (deja imi pierdusem speranta) primesc un email cu programare la interviu. Ma prezint la data cu pricina, cu emotii…ca na, era primul meu interviu in limba engleza si increderea mea nu era tocmai cea mai buna, nu ma simteam atat de stapana pe mine din punctul acesta de vedere. Si incep eu sa spun ce am facut, cat de profi sunt eu, cat imi dau interesul … si se pare ca am impresionat. Ba chiar am primit felicitari pentru engleza mea (el a fost decat dragut, a vrut sa ma incurajeze, nu vreau sa spun altceva – mai am loc de imbunatatit cu galeata). Oricum mi s-a parut foarte dragut din partea lui ca a incercat sa imi dea incredere in mine.

Au urmat trei training-uri pline de informatii cu totul si cu totul noi, ca ajungeam seara acasa obosita moarta de atata concentrare. Oricum, important este ca nu am murit din atata. Prima zi de munca a fost, cum sa va spun eu, horror. Managera mea mi-a spus decat unde sa imi las geanta si apoi a plecat. Pur si simpul asa. Iata-ma pe mine intr-un magazin mare de tot, nestiind ce sa fac. Circul continua din ce in ce mai distractiv. Magazinul isi deschide usile, asa ca clientii incep sa dea buzna. Cum naiba se nimereau clientii sa ma intrebe chiar pe mine informatii, chiar nu stiu! Iar eu habar nu aveam de nimic.

Eeee, ca sa va spun si in ce consta jobul asta al meu. Lucrez in departamentul de textile (lenjerii, prosoape, perne, pilote etc) si trebuie sa ii ajut pe clienti in deciizile de cumparare. Sa le dau sfaturi, sa le explic beneficiile produselor, apoi sa incasez banii si sa ii conving sa le fac credit card-uri. Si la incept-sfarsit de program trebuie sa fac registru de casa. Nu e greu deloc, numai ca pentru mine care nu stiam cuvintele in engleza (termenii specifici) a fost cam rau. Dar nu m-am lasat, am invatat in fiecare zi cel putin un lucru nou si acum sunt egala cu ceilalti colegi din departament.

Este acesta jobul viselor mele? Nu! Acesta este doar inceputul meu de cariera in America. Important este sa invat sistemul lor, sa imi perfectionez limba engleza, sa prind un pic de spaniola (este foarte important in Florida acest lucru) si sa am in CV cum ca am lucrat pentru o companie americana – ca e Macy’s este si mai bine pentru mine (aceasta fiind printre cele mai mari, daca nu cel mai mare lant de retail din America – retail de haine).

Ar fi multe inca de povestit, dar ma opresc aici! Daca aveti intrebari, astept comment-uri de la voi!

5 thoughts on “First job in United States

  1. Anonymous says:

    Felicitari, multumesc in primul rand ca exista si astfel de oameni care pot impartasi din experienta lor celor ce aspira la “visul american”. Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria si setea cu care iti citesc fiecare fraza. Nu em inspiratie acum pe moment sa spun mai multe decat simt nevoia sa-ti multumesc inca o data pentru tot ce scrii. Sarbatori fericite ! te saluta Gina Negru din “romanica”

  2. Iti multumesc Gina. Mai trebuie sa spun ca si eu sunt extrem de happy cand vad ca oamenii imi comenteaza pe blog, ceea ce ma face sa scriu si alte posturi?
    Iar daca iti doresti sa traiesti “visul american” sa nu te lasi….aplica an de an la loterie! Bafta multa!

  3. eu says:

    Buna! Foarte interesant blog-ul si felicitari! As vrea sa intreb cum e cu loteria asta? Aplici si? Sotul meu este un impatimit al Americii sau al ”visului american”, dar nu face nimic in sensul asta, pentru ca nu are deloc incredere in el ca ar putea ajuge acolo…si as vrea sa ma interesez cum as putea sa il ajut sa ajunga acolo sa isi satisfaca aceasta dorinta, curiozitate, sau…nici nu stiu cum sa ii zic :)

  4. Buna, mesajul tau mi-a adus aminte de un banc. Bula se ruga la Dumnezeu: Da Doamne sa castig la loto, da Doamne sa castig la loto. Si asa in fiecare zi. Pana cand Dumnezeu i se adreseaza lui Bula: Mai Bula, ca sa te ajut ca castigi la loto, mai intai trebuie sa si joci. :)))))))) Cam asa si cu sotul tau! Cum sa ajunga aici, daca nu incearca sa si faca ceva? Lucrurile nu pica tocmai din cer. Trebuie sa te lupti un pic pentru a iti indeplini visul.
    Sper ca nu te-a suparat gluma mea, insa primul lucru ce mi-a venit in minte a fost acest banc. Daca te-a suparat al meu banc, imi cer scuze pentru asta, nu a fost intentia mea sa te supar.
    Acum ca sa iti si raspund la intrebare, aplici la loretie in fiecare an (aplicatiile se fac in luna octombrie) si apoi anul urmator in mai se anunta castigatorii. Daca esti printre castigatori, in cateva luni esti chemat la interviu la ambasada si daca iti da viza, ai 6 luni de zile sa aterizezi in America. De cand ai pus piciorul in US…depinde de tine sa iti gasesti job, locuinta etc. Daca nu sunteti extrasi, atunci iar aplicati pentru anul urmator.
    Daca asta va doriti, sa ajungeti in US, atunci pe cai…si apucati-va de aplicat. NU se stie niciodata de unde pica norocul.
    Sper ca macar bancul il va convinge pe al tau sot ca macar merita efortul sa aplice la loterie. Mai ales ca isi doreste atat de mult.
    Bafta va doresc!

  5. Monica says:

    Si eu as vrea sa ajung in America.Este visul meu.Dar am 2 copii si nu.mi permit sa merg la ghici.Cum e sistemul medical?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *