Answers to your questions!

Am lansat pe facebook un post in care v-am spus voua, celor ce ma urmariti si pe facebook, sa imi adresati intrebari, iar eu am sa va raspund. Si iata ca am primit cateva intrebari la care am sa ma apuc sa va raspund in cele de mai jos.

Ordinea este aleatorie, in functie cum imi arata pagina de Facebook, asta ca sa nu fie niciun fel de suparare. De aceea incep cu Florentina (alias Flori) care ma intreaba asa: Eu vreau sa stiu cum a fost interviul de angajare. Intrebari stupide gen cum te vezi peste 10 ani si desenul copacel?

Am sa incep sa raspund la aceasta intrebare cu o alta intrebare. Flori ce este asta desenul copacel? Nu am mai auzit de aceasta tehnica de interviu. Chiar sunt curioasa. Pentru mine suna haios. Si acum chiar sa raspund la intrebare….vreau sa va spun ca interviul chiar a decurs foarte frumos. Pentru ca experienta mea era in Romania, tipul care a tinut interviul cu mine a fost interesat de ceea ce am facut la fiecare job in parte, care erau responsabilitatile mele si cred ca asa l-am fermecat. I s-a parut foarte interesant ceea ce am facut eu. Apoi m-a pus sa spun partile mele bune si partile mai putin bune si alte intrebari de genul. Oricum ideea este ca nu mi-a pus bete in roate si ca nu a venit cu intrebari stupide de genul unde te vezi peste cinci ani de zile. Imi pare rau ca nu pot sa fiu mai explicita, dar a trecut deja un an….si memoria mea este cam scurta.

 

A doua intrebare la care voi raspunde este de la Petrica: Cand iti doresti sa-ti inviti parintii aici si cand te gandesti sa vizitezi Romania?

Aici este foarte simplu. Pe parintii mei am ganduri sa ii aduc imediat dupa ce ne vom cumpara casa…ca sa ne ajute cu mutarea, cu renovarea casei, cu partea de instalatii…etc. Tata va fi foarte bun instalator, iar mama imi va face o curatenie luna in toata casa. Dar pana atunci speram ca mama sotului meu (nu imi place cuvantul soacra deloc) s-ar putea sa vina in vara. Sa vedem raspunsul ambasadei…primeste viza ori ba? Noi speram ca da.
Cat despre mersul in Romania…..”far away”. Nici macar nu stiu anul…Stiu sigur ca anul asta si mi-e teama ca si anul viitor..nu vom vedea Romania pentru ca planificam cumpararea unei case…deci nu sunt bani si de casa si de zbor in Romania. Mai bine ii chemam pe parinti la noi.

 

Acum Doru are doua intrebari pentru mine, din care prima m-a dat pe spate: 1.Am auzit ca in Florida au aparut niste melci uriasi care mananca plantele din gradini ? 2. Ce copturi ai planificat pentru Paste ? 

Ca sa raspund foarte rapid la prima intrebare…o DA. Melci mari de 25 kg care mananca toata vegetatia din Florida misuna pe strazi :))) Doru, tu vorbesti serios cu intrebarea asta? Ca eu nu stiu nimic. Mie doar mi se pare haios. Chiar te rog sa imi raspunzi in sectiunea de comment de mai jos…serios nu stiu nimic de acesti melci.

A doua intrebare este simpla de tot. Am copt cozonaci, am facut drob, am rosit oua si am facut friptura de miel – pentru prima oara in viata mea. A iesit buna, imi dau nota 8, mai trebuie putin perfectionata. Chiar postul trecut am vorbit despre Paste. In caz ca nu ati citit acest post, dati click aici!

 

Andreas ma intreaba cam asa: Si o intrebare personala:un bebe vreti sa aveti?Mai tarziu,sau cand o vrea soarta?

Funny ca sambata de dupa amiaza si duminca am petrecut-o cu niste prieteni de-ai nostrii care au o minune de fetita si chiar ne gandeam la acest lucru (eu si sotul bineinteles): cand vom avea si noi un bebeu? Si apoi am vorbit la telefon cu o alta prietena care ne spunea tot asa sa ne grabim sa facem copii. Acum, daca ne dorim copii?…raspunsul este DA, ne dorim. Cand? Aici vine partea mai complicata. Lasand la o parte faptul ca mi-e frica de nastere de nu mai pot, alte piedici mult mai pertinente imi vin in minte. Cine sa ma ajute cu bebeul? Eu pot sa imi iau 3 luni de la munca si sa stau cu el. Neplatite bineinteles. Si apoi trebuie sa ma intorc la munca, ca de stat acasa nu imi permit. Si cu cine las bebeul? La Day Care? Asa de mic? Ar putea veni mama sotului meu, dar maxim 6 luni. Si apoi? Iar ne intoarcem la aceasi situatie. Day Care? Asa ca sa simplific raspunsul…o sa facem un bebe cand situatia financiara ne va permite. Am 30 ani, pana la 35 am tot timpul din lume….zic si eu! Pana atunci pe cai – la munca cu noi.

 

Tot Andreas ma intreaba despre vreme: Am inteles de la altii ca in Florida e vremea frumoasa dar este umezeala f multa.Si in timp,multi au avut probleme de sanatate.Voi va simtiti ok?Ati auzit de altii care au problema asta?

Andreas, am scris un post numai despre vremea din Florida si despre umiditatea de aici. Pentru a nu ma repeta, am sa va indrum catre acest post facand click aici! Cat despre problemele de sanatate…noi nu avem probleme si nu am auzit pe nimeni sa aiba probleme din aceasta cauza. Of couse ca mi-am schimbat un pic stilul de viata pentru ca m-am mutat intr-o alta clima…cum ar fi sa folosec o crema de fata cu protectie solara, mancarea aici este mai mult bazata pe salate, pe lucruri usoare..nu poti manca jumari aici..prea gras, nu se potriveste cu clima. La plaja mergem doar dimineata sau seara si folosim creme de protectie solara cu 50 SPF sau 70 SPF pentru sotul meu. Noi ne-am adaptat la aceasta clima foarte repede si foarte bine, as spune eu. Pentru mine nu este un capat de lume umezeala. Cat timp petreci afara? De la usa apartamentului si pana la masina sau pana in statia de autobuz. Dar apoi ai aerul conditionat ..care este peste tot si este foarte rece.

 

Semida vrea sa stie un pic mai multe despre sistemul de impozitare a salariului in US: Eu vreau sa stiu printre altele daca e adevarat ca retinerile din salariu ajung la 15 -20 % sau mai mult?…

Asta da intrebare grea. Nu pentru faptul ca nu stiu sa raspund la ea ci pentru faptul ca nu stiu cum sa ma exprim ca sa se inteleaga. Aici impozitarea pe salariu este foarte diferita de Romania, in sensul ca sunt mai multe grile de impozitare. O sa ziceti ca asa era si in Romania odata si ca ce e atat de diferit? E, diferit este faptul ca tu ca si persoana fizica (vorba lui Vanghlie) ai posibiliatea sa obtezi pentru tipul de impozitare. Adica daca decat o singura persoana din familie lucreaza, iar celalalti stau acasa poti cere o impozitare mai mica pentru ca ai in ingrijire mai multi membrii de familie, daca ai copii iar poti cere o impozitare mai mica pentru ca acel copil nu poate lucra ca nu are dreptul, sau cazul nostru in care noi am cerut sa ne impoziteze maxim. O sa ziceti: dar de ce ati facut asta? Ce nu aveti nevoie de bani? Ba avem…tocmai de aceea am facut asta ca sa economisim bani. Cum? Pai e simplu… noi acum platim taxe la statul american mai mult decat trebuie, iar in ianuarie cand ne declaram veniturile catre stat, statul ne da bani inapoi. Direct in contul tau, in maxim o saptamana. Si nu sunt putini. Daca as obta pentru a plati taxe mai putine, te poti trezi in celalalt an ca trebuie tu sa dai bani la stat….si de ce asta? Mai bine sa imi dea ei mie, asa fac savings. Apoi se mai tine cont si de ce veniti ai: daca ai venituri mari vei plati taxe mai mari, si vice versa. Si apoi depinde in ce stat traiesti, pentru ca aici fiecare stat are propria politica fiscala. Sa iti raspund insa pe scurt la aceasta intrebare, impozitul este cuprins intre 0 si 35% din venituri.

 

O alta intrebare vine din patrea Danei care ma intreba asa: Ti-ar placea sa te intalnesti cu noi, cei care te citim cu drag, atunci cand vei veni in vizita in Romania (daca vei veni)?

Cum sa nu! Si nu zic doar asa ca sa zis. Mi-ar face deosebita placere sa ma intalnesc cu voi. Pana acum tu esti singura care ai venit cu aceasta idee, dar poate sunt si altii care vor sa ne strangem la o cafea sau un ceai sa ne cunoastem. Uite chiar in acest weekend ma voi intalni cu o tipa din Romania ce traieste in California. Ne-am imprietenit pe blog (are si ea blogul ei) si acum vine in vacanta in Miami – si tin foarte mult sa ma intalnesc cu ea! Sunt sigura ca vom avea multe de vorbit. Asa si cu voi, cei ce imi cititi blogul…sigur vom avea ce povesti. Acum partea dificila este ca chiar nu stiu cand voi ajunge in Romania. Poate la vreo nunta importanta sau vreu eveniment grandios sa ma aduca in urmatorul an acasa…dar nu zic nu…cine stie ce se va intampla in viitorul an! Tinem aproape!

Acum Ovidiu vine cu o tornada de intrebari, pe care am sa le enumar mai jos. Vreau sa spun ca imi plac foarte mult intrebarile lui. Dar sa incep cu prima!

 

Cat de americanca te simti?

Aaaa, simplu. Nu ma simt deloc americanca. Dar chiar deloc! In acelasi timp o prietena de munca imi spunea asa: ai sa vezi ca atunci cand ai sa te duci sa vizitezi Romaniate vei simti un pic diferita si toata lumea va stii ca nu mai traiesti acolo. Ca se va vedea dupa cum te imbraci, dupa cum te porti si dupa cum vorbesti – pentru ca acum noi am inceput a vorbi ro-engleza. Cred ca voi incepe, poate, sa ma simt americanca dupa ce voi lua cetatenia, dupa ce voi ma invata din legile de aici, dupa ce imi voi perfectiona engleza, dupa ce voi da copii la scoala, dupa ce ….dupa ce. Cum zicea cineva…abia a treia generatie se poate considera americani, pana atunci ramanem imigranti.

 

Cat de romanca te simti?

100% romanca. Pai cine stie a vorbi romaneste? Eu? Cine stie toate geografia romaniei? Eu (nu ca sa ma laud, dar am fost olipica la georgrafie in clasa a 12a din cauza faptului ca a trebuit sa o mananc pe paine cand ma pregateam de intrarea in facultate). Unde am familia? Acolo, in Romania. Toata lumea la munca ma intreaba de unde sunt si le spun cu mandrie ca sunt din Romania. Tot ceea ce sunt azi ca si om de datoreaza faptului ca Romania m-a invatat, prin scoala, prin educatia primita de la parinti, prin societatea in care am trait si care si-a lasat ampreanta asupra mea.

 

Care e cel mai cool lucru din US si nu-l aveai in Ro si vice versa? 

Hmm…stai sa ma gandesc! O sunt mai multe lucruri..cred ca as putea scrie un post intreg cu aceasta intrebare. Pe scurt… o viata mai usoara, in care iti poti permite mai multe; ca viata aici este mai lipsita de riduri pe frunte, ca venind aici mi-am dat seama cat de puternica sunt; ca locuind intr-o tara staina m-a facut sa fiu mult mai ambitioasa si sa imi doresc din ce in ce mai mult de la viata si multe si multe alte lucruri, dar am sa ma opresc aici, pentru ca eu consider ca cele enumerate mai sus sunt cele mai importante.
Vorbind de vice versa, ce era cool in Romania si aici nu mai am … un lucru super banal imi lipsteste. Poate parea si stupid…dar asta este ceea ce imi lipseste. Atmosfera din Starbucks..in Romania la aceasta cafenea venea lume buna, mobila era noua si frumoasa, locatii de top..aici o cafenea ca oricare alta…nimic special. Dezamagire totala :(

 

Si ultima intrebare de la Ovidiu suna cam asa: Care e cel mai rau lucru din US si nu il aveai in Ro?

Cel mai rau lucru aici mie mi se pare faptul ca poti avea arme in casa. Mai bine era domnule’ in Romania unde populatia nu avea acees la arme de foc. Eu stiu ca multi americani au murit luptandu-se pentru acest drept, dar si mai cu tarie cred ca acest drept ucide mai multi oameni nevinovati decat vinovati. O arma daca o ai esti tentat sa o si folosesti. Si mai e ceva referitor la aceste arme…pentru ca toata lumea are acasa cel putin un pistol, tinzi sa iti iei si tu…pentru a te apara de cel care are. Si uite asa roata se face din ce in ce mai mare.

Uff, am terminat. Lung post, mi-au obosit mainile, dar a meritat. Mi-a facut deosebita placere sa raspund la intrebarile voastre care au fost care mai de care mai interesante!

Pe curand cu alte postari!

 

 

 

 

6 thoughts on “Answers to your questions!

  1. Flori says:

    Aaa, nu stii faimosul desen copacel? Sa-ti explic: ti se da o hartie si un pix si te pune sa desenezi un copac. Sunt analizate mai multe aspecte daca ii faci radacina (cica inseamna stabilitate), cu ce incepi desenul…..prostii dupa mine dar cica sunt bune ca si test psihologic :))))

  2. Valentin says:

    Super postare ! La cat mai multe !

  3. Roberta says:

    “armele nu ucid, oamenii, da” …. din pacate, in Romania prima grija a comunistilor a fost sa interzica armele… apoi le-a fost usr sa se instaleze la conducere… populatia nu li se putea opune cu mainile goale. Sper ca americanii sa nu faca aceeasi greseala. Da, imi este teama de arme si noi nu avem asa ceva acasa ( nici nu cred ca vom avea vreodata). Eu cred ca cel mai rau lucru aici este mancarea… un instrument perfect de otravire lenta. Evident sunt si optiuni… scumpe (vorbim de timp sau /si bani). Pe locul 2 la rele ar fi sistemul bancar incredibil de lent comparativ cu cel European. Sa nu utam nici abonamentele la telefon extrem de scumpe comparativ cu Europa ( noi platim $270/luna pentru 2 linii convorbiri nelimitate in State si serviciu de date). Ah si sistemul medical….

    Capitolul bune: zambetul (uneori fas dar de preferat unei priviri taios de acra) de pe fetele tuturor; salile de sport cu child care ( un loc unde lasi copilul 2-3 ore cat sa faci miscare, dus si eventual sa mananci in liniste); farmaciile cu drive thru ( ca la Mc dar extrem de importante mai ales iarna cand vii cu copilul de la doctor), faptul ca orice vrei sa faci… ai mai multe optiuni.

    Cu bebele… pot sa iti spun ca noi am venit in state cu 2 copii (aveau 2 ani si doua luni si jumatate) si ne-am descurcat cu toate inclusiv day care fara ajutor de la nici una din mame. Chiar nu e un dezastru… deci, nu lasa viata sa treaca pe langa tine, un copil e cea mai mare bucurie.

    Succes cu casa… si noi suntem la aceeasi etapa si… cum spunea un domn pe care l-am cunoscut in timp ce vizionam o casa “looking for a house it’s a full time job” ( sa gasesti o casa este un serviciu full time). Noi am experimentat din plin expresia si inca nu am ajuns la final. :) Dupa 2-3 luni de cautat casa, mutatul (inclusiv curatenia cu vopsit pereti, spalat geamuri, curatat podele/mocheta) va fi floare la ureche chiar si fara ajutor.

    Vis-a-vis de simtit american/roman… dupa 4 ani aici imi dau si eu seama ca m-am schimbat.Mult! Dar nu sunt americanca, nu voi fi niciodata, cred. Insa ma bucur ca am sansa sa compar si sa aleg ce e bun si aici si in tara iar asta sper sa ma faca un om mai bun! Din pacate, nu poti ramane roman pur sange… e imposibil sa rezisti luptand contra curentului la nesfarsit si apoi… daca nu ne ascundem dupa deget, scopul unei asemenea schimbari geografice este si o schimbare psihologica.

    Cu taxele… e cu dus si intors: poti sa deduci diverse lucruri de la taxe si platesti putin dar… asta iti scade dramatic veniturile si atunci cand vrei sa iti cumperi casa/masina cu credit constati ca nu prea ai cu ce. Deci, procentul taxelor este imposibil de mentionat atata vreme cat taxele sunt ca mersul pe sarma. Oricum, daca intelegi cum functioneaza si stii clar ce vrei, lucrurile se pot aranja.

    Succes cu tot ce va propuneti!

  4. Roberta nici eu nu puteam spune mai bine. Iti multumesc pentru raspuns. Cred ca acum cititorii acestui blog au si o alta parere in afara de a mea, ceea ce eu apreciez foarte mult. Cu cat mai multa informatie, cu atat mai bine!
    Succes si tie si tinem aproape aici pe blog..Tu in ce stat locuiesti?

  5. Roberta says:

    noi suntem in Illinois. La cateva zeci de mile de Chicago.

  6. Alina says:

    Trebuie sa recunosc faptul ca te citesc pe nerasuflate :) . IN septembrie vom incepe si noi ( 2 adulti si un copil de 3 ani si jumatate) sa traim visul american . Roberta, nota 10 pt curaj! Si noi speram sa il gasim pe undeva

Leave a Reply to Roberta Cancel Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.